sâmbătă, 19 decembrie 2009

Joseph Mallord William Turner


Fiu de bărbier peruchier şi nepot de măcelar, Joseph Mallord William Turner se naşte la 23 aprilie 1775, în cartierul londonez Convent Garden, strada Maiden Lane.
Fire plăpândă şi bolnăvicioasă, sufocat de existenţa labirintică, incertă moral a familiei şi împovărat mai ales de nevrozele mamei sale, părăseşte "fundul de fântână" al casei unde locuia şi pleacă, sub ocrotirea tatălui, la Brentford, la unchiul său, unde învaţă să scrie.
Precocitatea pictorului se manifestă elocvent în 1787. La 12 ani compune desene şi acuarele - majoritatea reproduceri din memorie - după diferite gravuri. Uimesc la el, încă din această fază, simţul detaliilor, precizia formelor, capacitatea de a structura un ansamblu.
În anul 1788 urmează şcoala de la Margate. Nu are mai mult de 12 ani când, sub puternica impresie a mării, compune două acuarele revelatoare pentru trăsăturile şi evoluţia artei sale. Este momentul care va întări tatălui său convingerea, nezdruncinată până la moarte, în vocaţia de artist a fiului.
La aceasta au contribuit şi rezultatele obţinute de elev în atelierul lui Thomas Malton, autor de acuarele cu subiecte topografice şi arhtecturale.
În anul 1789 este primit ca elev al şcolii de la Royal Academy. Locuieşte apoi un scurt timp la Sunningwell, o localitate între Abingdon şi Oxford.
În anul 1790 expune pentru prima oară. Se opreşte în timpul unei călătorii la Bristol unde face o vizită lui John Narraway, un prieten al tatălui său. În 1792 expune la Academie Catedrala Malmesbury şi Panteonul, dimineaţa, după incendiu. Vizitează Oxford şi Kent (1793), iar cu un an mai târziu Peak District şi Midlands. Execută, conform tradiţiei, numeroase desene şi gravuri topografice.
Nevoia de cuprindere, de confruntare interioară, dorinţa devoratoare de studiu şi examen minuţios a capodoperelor lui Claude Lorrain, Poussin, Salvator Rosa, Van de Velde, Ruysdael sunt definitorii pentru această perioadă.
În 1795 William Turner pătrunde în atmosfera artistică din casa ilustrului doctor Monro, spirit filantropic şi generos cu tinerele talente, unde, alături de prezenţa exaltantă a lui Girtin, strălucit şi inspirat creator de peisaje, cu înrâurire directă asupra picturii sale, descoperă opera lui Cozens. Realizează tabloul Pescari pe mare (1796), o marină în care se întrezăresc marile obsesii cromatice de mai târziu ale pictorului. Expune primul său tablou în ulei Bridgewater Sea Piece (1797) la Royal Academy.

În 1798 compune Buttermere, tot o marină, în care lumina tumultoasă, explozivă, inundă peisajul şi sub aura ei fosforescentă pune în relief cele mai mărunte detalii. La expoziţie, îşi însoţeşte lucrările cu motto-uri din Anotimpurile lui Thompson, din baladele lirice ale lui Wordsworth şi Coleridge - volum abia apărut - şi din Milton, texte reprezentând aluzii poetice la efectele luminii şi atmosferei. În 1799 termină acuarela Castelul Norham care, deşi tributară manierei peisagiste topografice la modă, se impune prin rigoarea construcţiei ca o dată importantă în dezvoltarea artei sale. Este frământat de ambiţia secretă, apoi din ce în ce mai manifestă, de a-l înfrunta şi a-l depăşi pe Claude Lorrain. Lucrează febril "marine", castele, peisaje scoţiene sau din Ţara Galilor cu o îndemânare care uimeşte şi care nu vrea să dezamăgească un public avid de detaliul pitoresc, de atmosferă romantică şi chiar de savoarea anecdotei. Succesul sporeşte considerabil. Pictează totodată Enea şi Sibila, unde asociază rigorii clasice a peisajului şi personajelor - în nota lui Lorrain - prezenţa auriului solar, voluptos iradiant. Simţul valorilor arhitecturale se exprimă deopotrivă şi în seria "biblică" cu A cincea plagă a Egiptului (în realitate a şaptea).
La 27 de ani este numit membru al Academiei Regale. Pictează, având unele elemente comune cu maniera lui Poussin, A zecea plagă a Egiptului. În anul 1802, face prima călătorie în străinătate în timpul căreia vizitează Parisul şi Elveţia. La Luvru este atras de pânzele marilor peisagişti Ruysdael şi Poussin şi nu-şi poate înăbuşi observaţii de pătrunzătoare şi autorizată subtilitate. Face numeroase schiţe după Rafael, Correggio, Guercino, Domenichino şi Tiţian. Impresionat totodată de peisajele alpine, notează: " Pe scurt, aceste ţări sunt mai frumoase decât Ţara Galilor sau Scoţia". Din această perioadă datează tablourile :Pescari pe coastă în bătaia vântului (în care marea agitată, surprinsă pe viu de o memorie prodigioasă, relevă deja calităţile picturale şi instinctul dramatic al pictorului) şi faimosul Aruncarea de la Calas, pescari francezi ieşind în larg - o reprezentare convulsivă şi foarte exactă a stării de furie marină, a frământării ciclopice a valurilor scoase din experienţa nemijlocită a pictorului. Anul 1805 este anul celei de-a doua mari pânze de inspiraţie marină, Naufragiul.

În 1807 sunt expuse uleiurile pe pânză Tamisa lângă Windsor şi Colegiul Eton văzut dinspre apă. Tot acum termină Tamisa lângă Walton Bridge. Prezintă într-un stadiu definitiv Bătălia de la Trafalgar la British Institution. Simultan cu această orientare gravă spre istoria imediată, poate chiar şi mai dinainte, pictorul părăseşte pentru un timp "marinele" sale şi se reculege într-o serie de experienţe calme, în picturi de gen, de rezonanţă parcă olandeză, cu ecleraje blânde, cu transparenţe şi simetrii manieriste : Răsărit de soare în ceaţă, Fierăria, Dugheana Cârpaciului, Dimineaţă de îngheţ.
John Leicester îl invită să-i picteze reşedinţă din Ceshire, Tabley House. Termină tabloul Echipaj ridicând o ancoră (1809) şi execută două lucrări pentru lordul Lonsdale de Westmoreland. În anul 1810, Turner vizitează la Farnley Hall pe Fawkes, colecţionarul său. Această perioadă corespunde, după unii biografi, rupturii legăturii cu Sarah Danby.
După ce în 1807, atras de peisajele Tamisei, se mutase la Hammersmith Mall, în 1811 se mută la Sion Ferry House, în Isleworth. În 1812 realizează Coliba distrusă de avalanşă, proiecţie halucinantă a unui dezastru alpin. Grandioasa "furtună de zăpadă" numită Armata lui hanibal traversând Alpii îl contrazice şi îl confirmă totodată:
"În afara întoarcerii la viziunea apocaliptică, ne aflăm în prezenţa unei compoziţii nu numai răscolitoare, dar în care efectul răscolitor ia un chip cumplit. Spaţiul izbucneşte şi se revarsă asupra lui însuşi şi asupra tuturor." (J.J. Mayoux). În catalogul care însoţeşte expoziţia, publică primele versuri din amarul său poem Erorile speranţei. Sfârşeşte "Devonshire, pescuit la mare pe furtună. În 1813 expune Dimineaţa cu chiciură, protest hotărât împotriva "etichetării peisajului drept lucrare cartografică" (G. Reynolds).
Didona construind Cartagina sau Renaşterea imperiului cartaginez(1815), stilistic, reprezintă unapogeu: o adevărată poerică picturală a mării şi a norilor. Dăruind-o muzeului National Gallery, pictorul îşi exprimă dorinţa (împlinită dealtfel) să fie expusă alături de Îmbarcarea Reginei din Saba de Claude Lorrain. Traversarea izvorului este mai apropiat de pictura de gen dar şi aici surprind, prin prosprţime, caracteristicele lui modulări coloristice.
În 1819 Turner face prima călătorie în Italia. Compune peisajul Raby Castle. Lasă neînchiat grupul celor 70 de gravuri Liber Studiorum, intitulat în maniera lui Lorrain, gravuri realizate de-a lungul câtorva ani. Din Italia se întoarce cu aproape 1500 de desene în creion şi peniţă. Nesemnificativă, sub raportul tablourilor în ulei, această călătorie este reluată de patru ori, timp în care va vizita Veneţia, Torino, Como, Genova, Milano, Bologna, Rimini, Orvieto, Ancona, Florenţa, Napoli. Achiziţia cea mai importantă a acestei perioade cuprinse între 1819 - 1840 şi supranumită "intermediară' este, alături de decantarea continuă a luminii, de frăgezimea, transparenţa, puritatea ei, dizolvarea imperceptibilă a formei, absorbirea şi mutarea ei înrt-un plan inefabil. Alt peisaj semnificativ :England:Richmond Hill. Cu prilejul expoziţiei din 1823, Turner prezintă, printre altele, Golful de la baiae cu Apollo şi Sibila şi într-o vastă versiune Bătălia de la Trafalgar.
În timpul verii anului 1825, Turner vizitează Olanda, Belgia şi nordul Germaniei. Se întoarce în Franţa şi Germania, cu gândul să exploreze priveliştile râurilor Meuse şi Moselle. În 1828 Turner expune la Royal Academy Castelul Cowes, Regata zburând în bătaia vântului , Întoarcerea regatei. Pictează la Roma Orvieto. Creează capodopera Ulise înfruntându-l pe Polifem, care produce un şoc puternic asupra opiniei critice.

Dincolo de anecdotica mitologică sau de unele armonii clasicizante, tabloul impune prin sonoritatea triumfală şi înmărmuritoare de apoteoză wagneriană, diafanizată totuşi, căptuşită cu aur şi purpură.
Pilat spălându-şi mâinile (1830) introduce deja unele nuanţe din tonalitatea şi atmosfera "interioarelor" de la Petworth. Lordul Egremont îl invită să locuiască la castelul său din Petworth.
În 1830 realizează vignetele la volumul lui Rogers Italy şi tablourile Interior la Petworth şi Seara de muzică, în Insula Staffa:Grota Lui Fingal (1832) , Incediu pe mare (1834),Incediul Parlamentului (1834). Realizează desenele pentru poemele lui Byron editate de Murray şi vignetele la volumul lui Roges Poems.
În 1838 realizează Vasul de linie Temerarul remorcat la ultima ancorare pentru a fi distrus născut din intenţia polemică a pictorului de a demostra în spirit ruskinian dispreţul naiv pentru "industrialismul" şi pozitivismul burghez al epocii sale, tabloul propune comparaţia şocantă între două vase, unul vechi, cu pânze, aureolat de strălucire şi glorie (participase la bătălia de la Trafalgar) şi remorcherul nou, întunecat şi mexchin, expresie a noii tehnici, pus să fie "groparul marin al celui dintâi.
Turner cercetează îndelung şi adnotează Ştiinţa culorii de Goethe, apărută în traducerea englezească a lui Bastlake. Călătoreşte la Dieppe şi Tréport pentru a contempla furtuni şi asfinţituri. Compune evocatoarele schiţe Diligenţa la Eu şi Interior de biserică (1845). În 1846 expune Vânătorii de balene (creat cu un an mai înainte), două "scene veneţiene" şi Undine dând inelul lui Masaniello, pescarul napolitan.
Are viziunea apocaliptică a Îngerului în soare, compoziţie stranie, turbionar circulară.



















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu