George Harrison

Deşi John Lennon şi Paul McCartney erau principalii compozitori ai formaţiei, George Harrison cânta şi compunea cel puţin o piesă sau două pentru fiecare album. Imaginea sa publică a fost cel mai bine reprezentată de primul cântec pe care l-a scris pentru Beatles, intitulat "Don't bother me". A preferat întotdeauna să fie muzician mai degrabă decât vedetă. Poate că tocmai firea lui liniştită, retrasă, l-a atras către misticismul religios şi către spiritualitatea hindusă. George Harrison s-a născut la 24 februarie 1943 la Liverpool. A urmat cursurile Şcolii Penny Lane iar la mijlocul anilor '50, în timp ce era student la Institutul din Liverpool, l-a cunoscut pe Paul McCartney. În 1958, s-a alăturat formaţiei "The Quarrymen", fondată cu un an în urmă de prietenul său de liceu, John Lennon. În 1961 trupa "The Quarrymen" îşi schimbă numele în "The Beatles". În vara lui 1966, a avut loc prima întâlnire cu Ravi Shankar, devenit ulterior un model pentru George Harrison, care a început să ia lecţii de sitar (muzică hindusă). Artistul are meritul deosebit de a fi primul muzician care a introdus elemente de muzică hindusă în muzica occidentală, semnând, pe când era încă membru al formaţiei, coloana sonoră a filmului "Wonderwall Music", prima piesă solo a artistului (1968). După destrămarea trupei "The Beatles", în 1970, a continuat să cânte, cu unele întreruperi, pe cont propriu. "Living in the Material World" (1971), "Dark Horse" (1974), "Somewhere in England" (1979) şi "When we were fab" (1980) sunt doar câteva titluri de album care au făcut înconjurul lumii şi i-au adus foarte mulţi fani. Se căsătoreşte în anul 1978 cu Olivia şi din relaţia lor rezultă un băiat, pe nume Dhani. În 1992 a colaborat cu Eric Clapton, lansând "Live in Japan". În 1999, a reuşit să scape cu viaţă după ce un necunoscut a intrat în casa sa din Henley, Oxforshire, şi l-a înjunghiat de mai multe ori. Pe 30 decembrie 1999, Michael Abram a pătruns în casa artistului din Henley-onThames şi l-a înjughiat de mai multe ori, reuşind să-i fisureze un plămân. George Harrison şi soţia lui - Olivia - s-au luptat cu atacatorul şi l-au reţinut până a venit poliţia. Atacatorul în vârstă de 35 de ani credea că este posedat de fostul Beatles şi că a fost trimis de Dumnezeu să-l omoare pe Harrison. Bărbatul a fost achitat mai târziu pe motiv că era nebun. În 2000, a început să lucreze la albumul "All Things Must Pass", pe care îl lansează în 2001. Acesta avea să fie ultimul material pentru George Harisson care moare de cancer, la 29 noiembrie 2001, în casa unui prieten. În 2004 George Harrison a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame ca artist solo.

Cary Grant

Pe numele său adevărat Archibald Alexander Leach, Cary Grant s-a născut pe data de 18 ianuarie 1904 în oraşul Bristol. De mic şi-a dorit să ajungă actor la Hollywood, dar se pare că visul lui s-a îndeplinit ceva mai târziu, el lucrând în diferite domenii înainte de a deveni un mare actor. După ce evoluează pe Broadway în music-hall-uri, Grant semnează în 1932 cu Paramount Pictures. După un an în care nu a primit roluri prea strălucitoare, Grant a fost ales de Mae West să joace alături de ea în "She Done Him Wrong" (1933) şi "I'm No Angel" (1934). A primit 2 nominalizări la Oscar pentru rolurile din "None But the Lonely Heart" (1944) şi Penny Serenade (1941). De asemena a primit şi 4 nominalizări la Globurile de Aur. În filmele sale a jucat alături de nume mari ale cinematografiei mondiale: Ginger Rogers, Deborah Kerr, Grace Kelly, Doris Day, Marilyn Monroe, Audrey Hepburn sau Sophia Loren. După ce reuşeşte să scape de obligaţiile contractuale cu Paramount în 1935, Grant nu mai vrea să lucreze cu nici un studio. Semnează totuşi cu Columbia şi RKO, putând astfel să-şi aleagă singur rolurile. A fost actorul preferat al lui Alfred Hitchcock, acesta distribuindu-i câteva roluri de excepţie în filmele regizate de el. A dat viaţă unor personaje memorabile în filme extraordinare precum "North by Northwest" (1959), "An Affair to Remember" (1957), "Charade" (1963), "The Amazing Adventure" (1936), "Only Angels Have Wings" (1939), "The Philadelphia Story" (1940), "Suspicion" (1941) sau "Arsenic and Old Lace" (1944). Cary Grant a decedat la 29 Noiembrie 1986 din cauza unui atac cerebral.

Tina Turner

Considerata “regina muzicii rock’n’roll”, Tina Turner este cea mai dinamica solista din intreaga istorie a muzicii. Este, de asemenea, bunica, actrita, adepta a religiei budiste, dar mai ales o supravietuitoare. Concertele sale au "aruncat in aer" marile sali de spectacole din lume, cu aparitiile scenice ce emanau sexualitate prin fiecare por. Tina este un artist complet, cu o cariera ce se intinde pe cativa zeci de ani, un artist ce a demonstrat ca nu trebuie sa ai 16 ani ca sa faci in continuare valuri in muzica. Povestea incepe la sfarsitul anilor ’30, mai exact pe 26 noiembrie 1938, in oraselul Nut Bush din statul american Tennessee, unde Anna Mae Bullock – acesta este numele real al Tinei Turner – s-a nascut. Tatal sau era fermier. Revistele, muzica si filmele ce ajungeau in Nut Bush au facut-o pe Anna sa viseze inca de la o varsta frageda la o viata in lumea din afara orasului natal, cu atat mai mult cu cat certurile dintre parintii sai erau tot mai dese. Atunci cand Anna implineste 17 ani, sora sa, Alline, ii face o surpriza ducand-o la unul dintre cele mai cunoscute localuri din St Louis, Club Manhattan. În acea seara, invitati erau the Kings of Rhythm. Solistul era nimeni altul decat Ike Turner. Un nou capitol din viata celei ce acum este cunoscuta sub numele de Tina Turner avea sa inceapa. La varsta de 18 ani Anna naste primul sau copil, un baietel, al carui tata este unul dintre membrii formatiei Kings of Rhythm. Anna si copilul sunt abandonati la scurt timp. Doi ani mai tirziu, micuta Anna era principala vocalista a trupei Kings of Rhythm si inregistreaza alaturi de Ike piesa “A Fool In Love” care ajunge un hit in topurile din Statele Unite fiind ceea ce Ike astepta de mai mult de zece ani. Ike si Anna se muta in California, despartindu-se de Kings of Rhythm. Este momentul pentru o schimbare, astfel ca Anna isi schimba numele devenind Tina Turner. Ideea a fost a lui Ike, care in copilarie adora salbaticele femei africane si povestile cu “Sheena – Regina Junglei”. In 1962, Ike a cerut-o pe Tina de sotie, pentru a o putea controla mai bine. S-au casatorit doua zile mai tarziu in Mexic, la Tijuana. Tina era nefericita, nunta fiind doar o calatorie pentru a semna cateva hartii, nu o nunta adevarata cu rochie de mireasa si tort. Intra in scena Phil Spector, unul dintre cei mai buni producatori ai momentului, care avusese in ultimii ani mai mult de 20 de hituri inregistrate de formatii precum The Crystals, The Ronettes sau The Righteous Brothers. Phil isi dorea sa lucreze cu Tina pentru a inregistra piesa “River Deep, Mountain High”. Ike nu a fost de acord pentru ca el nu era implicat in acest proiect. Însa si-a schimbat pozitia in momentul in care Phil l-a asigurat ca pe coperta discului va aparea titulatura Ike and Tina Turner. În Statele Unite, “River Deep, Mountain High” a fost o dezamagire pentru Tina si Phil, atingand in luna mai 1966 modesta pozitie 88 in topul Billboard. Tina era de parere ca piesa este prea r’n’b pentru radiourile pop si prea pop pentru radiourile r’n’b. Urmeaza, insa, o supriza in luna iulie a aceluiasi an! În Marea Britanie piesa atinge pozitia 3 in topurile pop! Succesul le aduce noi fani in Europa, dar si noi prieteni, printre care se numara si membrii trupei Rolling Stones care ii invita sa cante in deschiderea noului lor turneu din toamna acelui an. Desi din punct de vedere muzical lucrurile stateau din ce in ce mai bine, pe plan personal Tina era foarte nefericita. Certurile cu Ike erau foarte dese si violente. Adeseori ea ajungea la spital. Succesul in plan muzical a stimulat-o, dandu-i motive sa traiasca. În 1974 Cher divorteaza de Sonny Bono. Cei doi au avut una dintre cele mai faimoase si mediatizate casnicii din show business. Şi daca Cher a putut divorta de Sonny si a supravietuit… Tina de ce n-ar fi putut sa urmeze aceeasi cale?! La 34 de ani primeste un rol in filmul “Tommy”, un film muzical rock dupa un scenariu scris de trupa The Who. Desi rolul nu este unul important, personajul “Acid Queen” ii aduce o noua prietena, in persoana actitei Ann-Margaret. 2 iulie 1976 a reprezentat inceputul sfarsitului. În drum spre primul concert al noului turneu, ce trebuia sa aibe loc in Dallas, Ike si Tina se cearta pentru ultima oara, de data aceasta Tina ripostand, Ike fiind socat. Ajunsi la Dallas Tina il paraseste pe Ike pentru totdeauna, avand numai 36 de centi in buzunar. Tina ia o pauza de un an pentru a-si pune viata in ordine. La 37 de ani decide ca ceea ce isi doreste in continuare este sa cante. În vara lui ’81 totul era pregatit. Trei showuri la Hotel Ritz au fost suficiente pentru a fi remarcata de Rod Stewart, care o invita sa cante alaturi de el piesa “Hot Legs”. Tina Turner era relansata! Nu mai era doar un star al anilor ’60, ci si unul al anilor ’80. Apoi canta in deschiderea celor de la Rolling Stones si alaturi de Mick Jagger interpreteaza piesa “Honky Tonk Woman”. În decembrie 1983 melodia "Let's stay together" se afla pe locul 5 in topul britanic. Discul “Private Dancer” a fost dus la Capitol Records in aprilie 1984. Urmatorul single a fost “What’s Love Got To Do With It?”, urmat in iunie de “Private Dancer”. Tina isi dorea acum sa faca mai mult decat muzica, astfel ca atunci cand regizorul australian George Miller a sunat-o pentru a-I propune un rol in cea de-a treia serie a filmului Mad Max – Beyond The Thunderdome, il accepta. În aceeasi zi, in timpul unei sesiuni de autografe, primeste un telefon care o anunta ca noul ei single, “What’s Love Got To Do With It?” este pe locul 1. Era pentru prima data in 25 de ani cand Tina ajungea in fruntea clasamentelor. Şi pentru a incheia ziua complet, Tina primeste un al treilea telefon in acea zi, de la revista Rolling Stone, pentru a aparea pe coperta urmatorului numar. Albumul “Private Dancer” s-a vandut in peste 10 milioane exemplare in toata lumea si contine 4 super hituri: “Let’s Stay Together”, “What’s Love Got To Do With It?”, “Better Be Good To Me” si “Private Dancer”. La opt ani de la despartirea de Ike, Tina era in top. La varsta de 44 de ani joaca alaturi de Mel Gibson in blockbuster-ul “Mad Max: Beyond The Thunderdome”. În 1985 castiga doua trofee la Galele Premiilor Muzicale Americane, iar dupa spectacol, alaturi de multi alti interpreti ai momentului inregistreaza piesa “We Are The World” pentru a ajuta poporul etiopian. O luna mai tarziu aveau sa urmeze trei premii mult mai importante: Premiul Grammy pentru cea mai buna interpreta pop (“What’s Love Got To Do With It?”), Premiul Grammy pentru cea mai buna interpreta rock (“Better Be Good To Me”) si Premiul pentru cea mai buna inregistrare (“What’s Love Got To Do With It?”). În mai putin de un an Tina a ajuns sa nu mai fie cunoscuta ca fiind “sotia lui Ike Turner”, ci “unul dintre cel mai iubiti artisti ai al anilor ‘80”. Dupa succesul avut cu “Private Dancer”, munca abia incepea pentru Tina pentru ca urmatorul album a aparut in 1986, “Break Every Rule”, si i-a mai adus doua hituri, “Two People” si “What You Get Is What You See”, urmat de un an de promovare cu aparitii TV, filmari de videoclipuri si un nou turneu. 1986 este si anul aparitiei cartii autobiografice intinulata simplu “Eu, Tina” ce avea sa faca subiectul unui film de succes cativa ani mai tarziu. În 1989 lanseaza un nou album, cel de-al treilea, considerat un succes la scurt timp de la aparitie, pe care sunt incluse hiturile “The Best”, “I Don’t Wanna Lose You” si “Steamy Windows”. Vanzarile albumului le depasesc pe cele ale LP-ului de debut, iar concertele din cadrul turneului de promovare se tin cu casa inchisa fiind unul dintre cele mai mari turnee europene ale tuturor timpurilor. În septembrie 1991 apare prima compilatie cu cele mai mari hituri ale sale, “Simply The Best”, ce ajunge pe primul loc la vanzari in 12 tari. În 1993 apare un nou single, “I Don’t Wanna Fight” ce ii aduce doua nominalizari la premiile Grammy si pozitii fruntase in clasamentele din toata lumea. Tot in acelasi an apare si filmul biografic de mare succes “What’s Love Got To Do With It?”, in care rolurile principale le detin Angela Bassett si Laurence Fishburne. Filmul este nominalizat la premiile Oscar. În 1994 Tina se muta in Elvetia si decide ca are nevoie de un an de pauza dupa atat de multa munca. Revine pe scena muzicala cu un nou succes in 1995. Hitul “Goldeneye” este scris de Bono si The Edge, membri ai grupului U2, si este extras pe single din coloana sonora a primului film din noua serie James Bond, ce il are in rolul principal pe Pierce Brosnan. În urma succesului se pregatesc inregistrarile unui nou album pentru care lucreaza cu faimosul producator Trevor Horn. Pet Shop Boys si Sheryl Crow se numara printre compozitorii ce au scris melodii pentru noul album. “Wildest Dreams” apare in aprilie 1996, fiind precedat de single-ul “Whatever You Want”. În vara aceluiasi an urmeaza un nou turneu european. În anul 1996, Tina Turner a figurat in topurile americane cu doua discuri single: "Missing You" si "In Your Wildest Dreams". La sfarsitul anilor ’90, Tina Turner a lansat multe duete de mare succes. Unul dintre ele, cu Eros Ramazotti, “Cose Della Vita / Can’t stop thinking of you” a aparut pe albumul “Best of” al italianului in 1997. A mai cantat in duet cu Sting si cu Antonio Banderas, iar cantecele sunt incluse pe acelasi album de mare succes, "Wildest Dreams". În 1999, la implinirea varstei de 60 de ani, Tina e declarata vedeta cu cele mai sexy picioare, devasand-o pe top-modelul Cindy Crawford. În ciuda succesului, Tina face un anunt soc: nu va mai sustine concerte pe marile scene ale lumii. Astfel ca in ultimul turneu intreprins s-au vandut bilete in valoare de peste 80 de milione de dolari, ceea ce reprezinta, fara indoiala, o performanta pentru cele 118 show-uri tinute. Ultimul spectacol tinut de Tina Turner a avut loc in Anaheim, la 30 de mile sud de Los Angeles, pe 6 Decembrie 2000, cu un public de peste 18.000 de persoane. Concertul reprezinta finalul unui capitol important al uneia dintre cele mai interesante povesti din istoria rock’n’roll-ului, la 44 de ani de la primul show al divei. Albumul “Twenty Four Seven” a fost lansat dupa aparitia Tinei in spectacolul “VH-1’s Divas” in anul 1999. Înregistrarile au durat numai cateva luni, pentru ca albumul sa poata fi lansat inainte de finalul anului pentru a marca 25 de ani de cariera solo. Una dintre cele mai noi realizari ale sale este contributia cu o melodie la coloana sonora a filmului de desene animate “Brother Bear” aparut pe piata la sfarsitul lunii octmbrie 2003. Melodia se numeste “Great Spirits” si este prima piesa ce se aude in film. Pentru Tina, cariera sa inseamna foarte multa munca si stres, dar adora sa munceasca fara intrerupere. Tina este de parere ca “varsta nu este altceva decat un numar” si ca nu va pune punct carierei sale muzicale decat atunci cand se va simti cu adevarat batrana. Îsi doreste sa inregistreze noi melodii si sa joace in multe filme. Şi desi este foarte hotarata in ceea ce priveste cariera sa, a decis ca la un moment dat sa lase totul deoparte si sa se dedice buddhism-ului care i-a adus putere. Azi, Tina locuieste impreuna cu iubitul sau Erwin Bach, avand o casa in Elvetia si una in sudul Frantei, iar in urma cu cateva luni a fost lansat un nou album "best of" ce contine si cateva melodii noi.

George Gershwin

Jacob Gershowitz s-a născut într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel. Însă curând, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi dovedind un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când fu prezentat cunoscutului pedagog, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională, îi face cunoscuţi maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. Ia în acelaşi timp lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima sa compoziţie, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial. Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson. Primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în Musicals, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin. În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman îi comandă o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul fu celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Între timp, George Gershwin începe o fructuoasă colaborare cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love". Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You"). În 1928, fraţii Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Marea recesiune economică din 1929 se resimte şi în lumea spectacolelor. Fraţii Gershwin continuă totuşi să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", prima comedie muzicală căreia în 1931 i se decerne "Premiul Pulitzer". În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirii "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, inspirată din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu songs de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So". Opera este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze. Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire. În timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei. Se descoperă o tumoră a creierului, este operat dar nu-şi mai revine. Moare la 11 iulie 1937, la patruzeci de ani neîmpliniţi. A fost înmormântat în cimitirul Westchester Hills din Hastings-on-Hudson (New York). Dintre compoziţiile sale în domeniul clasic sunt de menţionat şi un Concert pentru pian şi orchestră (1925) şi Trei preludii pentru pian (1936).

Emil Hossu

S-a născut la 24 noiembrie 1941 la Ocna Sibiului. După ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de an şi trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinţii s-au întors in România. Casa, o fabrică de aţă şi maşina le fuseseră confiscate. În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forţată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu şi-a pierdut tatăl, bolnav de cancer. Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reuşit să intre la ATF abia din a treia încercare. Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. Este actor la Teatrul Nottara, din Bucureşti. Este căsătorit cu actriţa Catrinel Dumitrescu, de la acelaşi teatru.

Maurice Béjart

S-a născut la 1 ianuarie 1927, în Marsilia. A debutat la Paris, unde, în 1954, a înfiinţat Ballets de l’Etoile, care a devenit în 1957 Ballet-Theatre de Paris. Celebrul coregraf s-a stabilit în 1960 la Bruxelles unde a înfiinţat "Ballet du XXe Siecle". Bejart şi-a făcut cea mai mare parte a studiilor de dansator alături de mari coreografi precum Lubov Egorova, Madame Rousanne sau de Leo Staats. Coregraful s-a lansat cu adevărat pe muzica lui Chopin, sub îndrumarea lui Jean Laurent. În 1955, în cadrul Ballets de l’Etoile, face dovada talentului său coregrafic cu "Symphonie pour un homme seul", fiind primit cu mult entuziasm de presă şi public. Remarcat de directorul Theatre Royal de la Monnaie, Maurice Huisman, Bejart a realizat spectacolul „Sacre du Printemps” (1959), apoi a înfiintat "Ballet du XXe Siecle", cu care a cutreierat întreaga lume. In 1961 a pus in scena celebrul Bolero al lui Maurice Ravel, împreună cu Jorge Donn, apoi „Messe pour le temps present” (1967) şi „L’Oiseau de feu” (1970). Regizor de teatru (Regina verde, Casta Diva, Cinq No modernes, A-6-Roc), de opera (Salome, Traviata si Don Giovanni), realizator de filme (Bhakti, Paradoxe sur le comedien...), Maurice Bejart a publicat şi o serie de cărţi (roman, amintiri, jurnal intim, piesă de teatru). Maurtice Bejart a fost ales membru al Academiei des Beaux-Arts al Institutului Franţei şi a primit de la Papa Ioan Paul al II-lea, în 1995, distincţia Together for Peace Foundation, iar oraşul Lausanne i-a conferit Premiul Grand Siecle.

Kim Wilde

S-a născut în Chiswick, Londra de Vest, pe 18 noiembrie 1960, sub semnul zodiacal Scorpion. În 1980 semnează cu Mykie Most's RAK Records şi lansează primul ei single ‘ Kids In America ‘ în ianuarie 1981. Albumul de debut ‘ Kim Wilde ‘ este lansat în acelaşi an şi contine cele 2 hit-uri, ‘ Chequered Love ‘ şi ‘ Water On Glass ‘. Kim a înregistrat un total de 3 albume cu RAK Records înainte de a semna cu MCA Records în vara anului 1984. Ulterior au urmat 7 albume pentru MCA Records ce au inclus hit-uri internaţionale cum ar fi, ‘ Another Step(Closer to You) ‘- duet cu Junior, ‘ You Came ‘, ‘ Never Trust A Stranger ‘, ‘ Four Letter Word ‘, ‘ If I Can't Have You ‘ şi un remake ai formaţiei Supremes, ‘ You Keep Me Hangin' On ‘, primul single al cântăreţei ce se clasează pe pozitia 1 în SUA, Canada şi Australia în anul 1986. ‘ The Second Time ‘, lansat pe 1 octombrie,1984, este primul single lansat de Kim cu MCA Records şi este de asemenea prima lansare a cântăreţei în aproape un an de zile, fiind primul extras pe single de pe al 4-lea album al său ‘ Teases And Dares ‘, ce urma să apară le sfârşitul lunii octombrie. ‘ Close ‘- un album produs de fratele artistei, Ricky şi Tony Swain, conţine muzică pop de cea mai bună calitate; albumul este accesibil, energic, melodic şi puternic din punct de vedere liric.' You Came ‘, primul single extras de pe acest album atinge Top Five în Marea Britanie. Kim Wilde a primit premiul Best Female Vocalist din partea British Phonographic Industry şi ulterior a primit alte 2 nominalizări la aceeaşi categorie. Kim Wilde a înregistrat cel mai mare succes comercial fără îndoială, în anii 80', printre care amintim şi concertele sale alături de Michael Jackson (1988) şi de David Bowie (1990). Ea a rămas activă în scena pop, până la mijlocul anilor 90' şi a câştigat numeroase albume de aur şi platină pentru cele 10 albume lansate. ‘ Now & Forever ‘ - despre care artista a declarat că este primul album din întreaga sa carieră care o reprezintă 100%." Pentru acest album am vrut să mă răsfăţ şi să înregistrez muzica care îmi place cel mai mult;sunt norocoasă pentru că sunt în poziţia în care pot să fac muzica exact aşa cum vreau eu, fără nici un fel de restricţie". Pe 1 septembrie 1996 Kim se căsătoreşte cu Hal Fawler. Pe 3 ianuarie 1998 se naşte primul ei copil, Harry Tristan iar 2 ani mai târziu se naşte Rose Elisabeth. În 2003, înregistrează alături de cântăreaţa de origine germană Nena single-ul ‘ Anyplace,Anywhere, Anytime ‘ ce ajunge pe poziţia 1 în Austria şi Olanda. Pe lângă pasiunea sa pentru muzică Kim dezvoltă o afinitate şi pentru grădinărit. Urmează un curs de horticultură la colegiul de prestigiu Capel Manor iar în 1999 înregistrează o serie de programe intitulate Better Gardens, Kim având calitatea de designer de grădină. În anul 2005 şi respectiv 2006 a publicat primele sale cărţi- "Gardening with Children" şi "The First Time Gardener". Pe plan artistic în 2006, Kim revine cu un album "greatest hits": "Never Say Never" este o combinaţie de muzică bună cu un sound fantastic. Pe acest album Kim revine cu marele ei hit "You Keep Me Hangin' On" transformat într-un duet minunat cu Nena şi un remix semnat Paul Oakenfield la melodia "Cambodia", reamintind cele mai mari momente ale anilor 80'. Piesele noi de pe album sunt bonus şi dezvăluie o Kim Wilde într-o formă excelentă. Cu 10 milioane de albume şi 20 milioane de single-uri vândute în întreaga lume, Kim Wilde este cel mai de succes star feminin din Marea Britanie.