marți, 7 aprilie 2015

Călătorie prin Cosmos... cu ajutorul picturii


Space: the final frontier; celebrul anunț ce deschidea episoadele serialului Star Trek, difuzat și în România la începutul anilor ’90, sintetizează modalitatea omenească de organizare a percepţiei, relevându-ne cele două forme pure ale tuturor intuiţiilor noastre. Nu putem gândi lumea în afara acestor coordonate definitorii. Așa cum remarca Stephen Hawking în 1988, în a sa “Scurtă istorie a timpului”, Dacă vom descoperi vreodată o teorie completă și inatacabilă de la început la sfârșit, aceasta va deveni triumful suprem al rațiunii umane, pentru că din acel moment vom cunoaște cum funcționează mintea lui Dumnezeu”.
Aceasta este și  ideea cea mai pregnantă a ultimei expoziții de pictură a doamnei Mihaela Cocheci, vernisată în seara de joi, 2 aprilie 2015, la Sala Constantin Brâncuși a Palatului Parlamentului, din strada Izvor nr. 2-4.

Organizat într-un spațiu extrem de generos, evenimentul a debutat cu o scurtă introducere făcută de către dl. Mihai Costin în calitate de gazdă a expoziției.
Curatorul expoziției, a fost și de această dată criticul de artă Marius Tița, care a împărtășit publicului câteva reflecții despre arta Mihaelei Cocheci și despre “motorul” care o împinge în aceste călătorii fantastice, în care de fiecare dată ne ia ca martori.

Din aceste călătorii” remarca domnul Marius Tițaîn agenda de călător inițiat sunt o serie de mesaje pe care le regăsim unde vreți dumneavoastră; în marile scrieri ale orientului, în marile imagini ale orientului, în marile alegorii, inclusiv grafice. Orientul ne trimite prin simple mișcări grafice, senzații, atmosfere, înțelegeri, în simple descrieri, în simple tușe care ar trebui ă fie litere, ideografic până la urmă, cărora artista le acordă un sens prorpiu, o interpretare proprie, o construcție proprie.” 


Sunt forme scoase atât din elementul celular, sunt universuri și infinituri care copiază celula, atomul...” ne dezvăluie dl. Tița. 

Copleșită și  de această dată de emoțiile și bucuria reîntâlnirii cu publicul, Mihaela Cocheci a transmis mulțumiri celor prezenți, accentuând:

Vă spun un mare adevăr: voi sunteți de fapt muza mea! În momentul în care lucrez absolut orice pânză, vă am în sufletul meu. Am pictat toată expoziția gândindu-mă la următoarea frază din rugăciunea Tatăl Nostru: Precum în cer, așa și pe Pământ! Și atunci, am încercat să realizez tablourile acestea gândindu-mă permanent că așa cum este acolo, trebuie să fie și aici sau așa cum este aici, trebuie să fie și acolo.

Expoziția care reunește 42 de tablouri, introduce privitorul, nu într-o singură lume, ci într-un întreg univers, plin de astre, planete, stele, quasari și multe alte înfățișări surprinzătoare din cosmologia cunoscută și totuși nebănuită a lumii. Toate, caracterizate până la cea mai mica tușă, de formă, culoare dar, mai presus de orice, de sentimentul comunicării elementare cu natura și cu universul în care trăim. De altfel, chiar autoarea lucrărilor a dorit prin această expoziție să aducă “un omagiu TIMPULUI care ne ajută să înțelegem mai bine SPAȚIUL, vital - existențial!”.



Detaliile de cea mai mare finețe ale fiecărei pânze, culorile care dau fiecărui tablou o notă distinctă dar totuși unitară cu întreaga temă, formele extrem de recognoscibile și totodată pline de inedit au puterea de a oferi cu adevărat acea evadare în fantastic dorită de multe ori de fiecare om, prizonier al vieții cotidiene. 


Teleportarea este evidentă cu fiecare imagine în parte, deoarece spiritul este eliberat și transportat direct în centrul celor mai surprinzătoare peisaje, punându-l în fața evidenței: acum ești pe o planetă fruct, mai departe te vei găsi în fața unei galaxii floare, apoi asiști pe viu fie la explozia unui quasar sau ești pe cale să fii atras în roșul deplin al unui soare muribund.


Ondulismul, curentul creat chiar de Mihaela Cocheci își găsește prin această expoziție una dintre cele mai elocvente expresii, prin geometria fiecărei imagini. 

Universurile paralele, spiralele temporale își pierd orice umbră de dubiu, înfățișându-se privirilor în cele mai neașteptate momente, îngăduind astfel martorilor nașterea amintirii, crearea memoriei la care se face apel tot mai des, purtând omul într-o continuă călătorie prin timpul-spațiu.



După cum spuneam și cu prilejul altor expoziții ale Mihaelei Cocheci, fiecare lucrare este o invitație la apropiere decentă, la o tacită dar totală comunicare cu propriile gânduri și la surpriza temei, a culorii care conduce treptat şi umple sufletele de luminile vii pe care numai soarele și în definitiv toate stelele cosmosului le pot dărui.




Expoziția poate fi vizitată până în ziua de 30 aprilie 2015 inclusiv, între orele 10 și 17.




Bogdan Butariu, 06.04.2015

Un comentariu:

  1. Coplesitor!
    Prin ochii tai strabat timpul si spatiul lucrarilor ce alcatuiesc aceasta expozitie.
    Tu Bogdan, ca un fin observator si emisar neobosit al clipelor traite in timpul vernisajului, ne conduci cu siguranta si experienta prin labirintul sideral, creat de mine.
    Iti multumesc pentru faptul ca-mi esti mereu aproape si te identifici cu timpul si spatiul meu, artistic!

    RăspundețiȘtergere