luni, 28 decembrie 2009

Andrei Tarkovsky


S-a născut la 4 aprilie 1932 la Iourievets (Rusia) raionul Ivanovo, pe Volga. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba arabă şi a terminat muncind ca geolog în Siberia .
În 1956, intra la VGIK (Institutul central de cinematografie al URSS), la Moscova. A făcut 4 ani la clasa lui Mikhaïl Romm despre care a spus : “ acest profesor m-a învăţat să fiu eu insumi“. Atunci a realizat primele lui scurt metraje: Ubiitsy (1958) — bazată pe o povestire a lui Ernest Hemingway, Kontsentrat în 1958
iar în 1959, Segodnya uvolneniya ne budet.

Toate trădau o puternică influenţă a neorealismului italian.
În 1960, realizează filmul : Katok i skripka(Compresorul şi vioara), acesta fiind filmul său de licenţă.
Primul său lumg metraj,"Copilăria lui Ivan", din 1962, l-a impus atenţiei publicului şi criticii, câştigând premiul “Leul de aur“ la Veneţia.

Mereu supărat pe cenzura care-i judeca filmele neconforme cu principiile şi cerinţele artei naţionale sovietice, a trebuit să intre de nenumăraete ori la montaj pentru ca cel de-al doilea lung metraj al său să–şi poată face apariţia : "Andrei Rubliov", 1966. A fost expediat abia la ora 4 dimineata în ultima zi a festivalului de la Cannes, din ordinul expres al autorităţilor sovietice pentru a evita eventuala nominalizare şi premiere, şi a fost vizionat parţial – pentru a salva aparenţele – Filmul a fost interzis în URSS până în 1971.
Andréi Tarkovski a considerat acest film ca cel mai bun exemplu pentru a arăta lumii care este adevăratul rol şi responsabilitate a artistului în societate,dându-se exemplu pe el însuşi, ca cineast, care nu avea de ce să fie obligat să perfecţioneze pentru a arăta “minunăţiile “politicii sovietice .
Cu toate că nu deţinea controlul asupra destinului final al filmelor sale, Andréi Tarkovski, a continuat să filmeze.
Urmatorul lui film, "Solaris" (1972), a fost aclamat în ţările comuniste şi a fost considerat replica sovietică a filmului american "2001: Odiseea Spaţială", regizat de Stanley Kubrick, cu toate că Tarkovski mereu a afirmat că el nu văzuse filmul. De asemeni în cartea sa postumă “Timpul eternizat “ şi în propriul său testament din cadrul documentarului "Tempo di viaggio", Andréi Tarkovski a considerat "Solaris" ca fiind filmul cel mai puţin elaborat.

Fără îndoială, pentru un artist ca Tarkovski, să lucrezi în URSS însemna să-ţi limitezi imaginaţia şi creativitatea.
Următorul lui film, "Oglinda", din 1974 prezenta o împletire a unor episoade din copilăria sa şi a unor poeme ale tatălui. Din cauza acestui film, a cărui premieră a avut loc în 1975, Tarkovski a avut probleme cu autorităţile şi puţin a lipsit să nu-l coste libertatea.
La filmul "Călăuza), a trebuit să reia din nou filmările cu o reducere substanţială de fonduri, după ce un accident de laborator a distrus prima peliculă.
"Nostalgia" a fost filmat în Italia, în 1983 şi a fost ultimul film realizat sub vigilenţa cenzurii sovietice. Anul următor, sătul de hărţuielile la care era supus pleacă împreună cu soţia în Suedia şi aici, cu ajutorul colaboratorilor obişnuiţi ai regizorului suedez Ingmar Bergman realizează ultimul său film,"Sacrificiul".
Acest film a primit 4 premii la Cannes, dar regizorul, foarte bolnav, nu a putut ridica premiile, acestea i-au fost înmânate fiului său, Andriushka, care a fost primit cu aplauze ce nu au contenit minute în şir.

Andréi Tarkovski, s-a stins din viaţă la 29 decembrie 1986 la París, la vârsta de 54 ani, departe de ţara sa natală şi la câteva luni de la terminarea filmului său "Sacrificiul". A fost înmormântat într-un cimitir pentru emigranţii ruşi în Sainte-Geneviève-des-Bois, din Île-de-France.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu