sâmbătă, 12 decembrie 2009

Frank Sinatra


Născut Francis Albert Sinatra pe 12 decembrie 1915, viitorul cântăreţ şi actor a crescut în Hoboken, New Jersey. A fost singurul fiu al imigranţilor italieni Natalie Della şi Anthony Martin Sinatra. A părăsit liceul înainte de absolvire, fiind exmatriculat datorită unor probleme comportamentale. Mama lui, cunoscută ca şi Dolly, era o persoană influentă în cercul Partidului Democratic local. Pe de altă parte, Dolly se ocupa acasă cu avorturile ilegale, fiind arestată de mai multe ori şi condamnată de două ori pentru aceasta. Tatăl lui Frank, Tony a fost pompier. În perioada anilor 1930, când Marea Depresie chinuia din greu America de Nord, Dolly îşi răsfăţa singurul copil cu bani de buzunar, pentru a ieşi cu prietenii şi a-şi cumpăra haine la modă.
După ce a lucrat pentru un ziar, a format un grup numit The Hoboken Four. În 1935 a obţinut primul succes, după ce mama lui a insistat pe lângă formaţia The Three Flashes să îl accepte în trupă. Cu Sinatra, grupul a început să fie cunoscut ca şi Hoboken Four, şi au reuşit să-l impresioneze suficient pe Edward Bowes, o mare personalitate radio care în perioada anilor '30 - '40, promova muzicieni amatori talentaţi. A dat lovitura o dată cu câştigarea unui premiu acordat de radio, numit "Major Bowes Amateur Hour". După ce au apărut în emisiunea lui, Major Bowes Amateur Hour, formaţia a primit 40.000 de voturi, câştigând premiul I - un contract de 6 luni pentru a cânta pe scenă şi la radio, în Statele Unite.
Cu toate că vărul lui Frank, Ray Sinatra, avea la mijlocul anilor '30, o orchestra şi propriul post de radio (Cycling the Kilocycles), Frank şi Ray nu au lucrat niciodată împreună. Sinatra a părăsit formaţia Hoboken Four şi s-a întors acasă la sfârşitul anului 1935. Mama lui i-a asigurat o slujbă ca şi cântăreţ, precum şi gazdă a evenimentelor de pe scena restaurantului Rustic Cabin, în Englewoods Cliffs, New Jersey, pentru care primea 15 dolari pe săptămână.



În 18 martie 1939, Frank a înregistrat prima melodie numită "Our Love", cu formaţia Frank Mane. În iunie, muzicianul Harry James l-a angajat pe Sinatra cu un contract pe un an şi cu 75 dolari pe săptămână.
In 1939 se casatoreste cu Nancy Barbato, cu care va avea trei copii: Nancy , Frank jr. si Tina.
Nefiind multumit de formatia lui James, Frank s-a alaturat formatiei lui Tommy Dorsey, in luna ianuarie 1940. In primul an cu Dorsey, Sinatra lansat mai mult de 50 de melodii, dintre care "I'll Never Smile Again" s-a aflat in fruntea clasamentelor timp de 12 saptamani, la mijlocul lunii iulie. In 8 iulie 1940 s-a nascut primul lui copil, Nancy Sandra Sinatra, viitoare actrita si cantareata celebra (marele ei hit These Boots Are Made for Walkin).
In toamna anului 1940, Sinatra a aparut in primul sau film, Las Vegas Nights. In mai 1941, Sinatra se afla atat in fruntea topului Billboard, cat si al revistei Downbeat. Relatia lui Frank cu Tommy Dorsen era tensionata si Sinatra a inregistrat prima sesiune solo fara trupa lui Dorsey in ianuarie 1942. In acelasi an, Frank a parasit formatia lui Dorsey.




Frank Sinatra a fost primul idol al adolescentilor. In 31 decembrie 1942, Sinatra a deschis spectacolul de la Teatrul Paramount, din New York.
In perioada grevei muzicienilor, intre 1942 - 1944, casa de inregistrari Columbia a lansat melodia lui Harry James, "All or Nothing at All", inregistrata in august 1939 si lansata inainte ca Sinatra sa el insusi cunoscut. Lansarea initiala nici nu mentiona numele vocalistului. Cand inregistrarea a fost lansata a doua oara in 1943, cu numele lui Sinatra iesit in evidenta, a fost pe lista cealor mai bine vandute inregistrari timp de18 saptamani si a ajuns numarul 2 in 2 iunie 1943.

In 1943, Sinatra a semnat un contract cu Columbia Records, ca si cantaret solo. Frank a semnat contractul pe 1 iunie 1943, iar greva muzicienilor a inceput 10 luni mai tarziu. In timp ce nici un disc nu era vandut in perioada grevei, Frank a cantat la radio (la emisiunea Your Hit Parade), precum si pe scena. Columbia dorea o noua inregistrare cat mai curand, si Sinatra i-a convins sa-l angajeze pe compozitorul Alec Wilder. Au urmat 4 sesiuni de inregistrari, in 7 iunie, 22 august si 10 noiembrie, 1943. Din 9 melodii inregistrate in aceasta perioada, 7 au fost clasate in lista celor mai bine vandute.
Cand Sinatra s-a intors la Paramount in octombrie 1944, 35.000 de fani au cauzat o adevarata revolta pentru ca nu au fost lasati inauntru. Pe 10 ianuarie 1944 s-a nascut Francis Albert Emmanuel Frank Sinatra jr.
In 1945 Sinatra a jucat alaturi de Gene Kelly in Anchors Aweigh. In acelasi an, a fost cooptat de RKO Radio Pictures, intr-un film scurt, The House I live In, in care se combatea antisemitismul si prejudecatiile rasiale de la sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial. Filmul a primit special al Academiei de Film si un premiu special Golden Globe in 1946. In acelasi an a lansat primul sau album, The Voice of Frank Sinatra, debutul si l-a facut la emisiunea sa saptamanala de la radio. In 20 iunie 1948 s-a nascut Christina Sinatra, cel de-al treilea copil. Va deveni producator de film si actrita.
La sfarsitul anului 1948, Sinatra a simtit o stagnare in cariera, acest lucru fiind confirmat de caderea pe locul 4 in topul Down Beat, al celor mai populari cantareti.
In 1949 Frank joaca din nou cu Gene Kelly in Take Me Out to the Ball Game.

A fost bine primit de critici si a inregistrat un succes comercial major. In acelasi an, Sinatra va juca cu Gene Kelly pentru a treia oara in On the Town. Sinatra a atras dupa sine o atentie deosebita datorita legaturilor personale si profesionale cu membrii ai crimei organizate, incluzand figuri precum Carlo Gambino, Sam Giancana, Lucky Luciano si Joseph Fischetti. In prezent FBI detine 2.403 pagini despre Sinatra. Legaturile sale cu Mafia si prietenia cu J.F. Kennedy au fost urmarite permanent de J. Edgar Hoover. FBI l-a tinut pe Sinatra sub urmarie 5 decade, incepand cu anii '40, pana in 1980.
Dupa o absenta de doi ani, Sinatra s-a reintors pe scena, in 2 ianuarie 1950, in Hartford Conneticut. Avea probleme cu vocea si o hemoragie a corzilor vocale i-a incheiat concertul de pe scena de la Copacabana pe 26 aprilie 1950.
In septembrie 1951 Sinatra si-a facut debutul in Los Angeles, la Desert Inn. O luna mai tarziu, o a doua serie Frank Sinatra la studiourile CBS. Divorteaza de Nancy.
In 7 noiembrie 1951 Sinatra s-a casatorit cu actrita Ava Gardner. Relatia dintre cei doi a fost extrem de furtunoasa, si ascensiunea carierei lui Gardner parea sa coincida cu declinul lui Sinatra. S-au despartit in 1953 si au divortat in 1957.

Pentru a-si completa faima, Sinatra incepe sa joace in mai multe filme muzicale in anii '40. Primul rol l-a avut in Higher and Higher (1943), alte filme notabile din cariera sa sunt: Take Me Out to the Ballgame (1949), unde a jucat cu Gene Kelly si Esther Williams, si Out on the Town, realizat tot in 1949 alaturi de Kelly. Pentru rolul lui Maggio din From Here to Eternity a castigat Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar, dar asta nu-l ajuta sa castige recunoasterea colegilor sai de la Hollywood. In 1953 Sinatra a inceput un program de radio la NBC, Rocky Fortune. Personajul sau, Rocky Fortunato era detectiv particular implicat in diferite cazuri ciudate de catre agentia la care lucra. Seria de la NBC Radio a durat din octombrie 1953 pana in martie 1954. In timpul ultimelor luni ale emisiunii, ianinte de premiile Oscar din 1954, se zvonea ca Sinatra introducea fraza "de aici spre eterniate" (from here to eternity) in fiecare episod, ca o recomandare pentru nominalizarea sa la Oscar.
In 1953, Sinatra a semnat un contract cu casa de discuri Capitol Records, unde a lucrat cu cei mai buni muzicieni ai timpului, printre care Nelson Riddle, Gordon Jenkins si Billy May. Sinatra a avut succes cu albume precum In the Wee Small House (1955), Frank Sinatra Sings For Only the Lonely (1958) si Where Are You? (1957). La sfarsitul anului Billboard a numit piesa anului Swing Easy si Sinatra a fost cel mai bun vocalist.
Spre sfarsitul anilor 50, Sinatra condamna frecvent muzica rock, cel mai tare din cauza ritmului strain.

Sinatra va incepe in 1960 albumul Nice'n'Easy, clasat in topul revistei Billboard si primind critici pozitive. Melodiile lui se aflau in fruntea clasamentelor, alaturi de el aflandu-se doar noua muzica a lui Elvis Presley. Aparitia lui Presley dupa terminarea stagiului militar era oarecum ironica, Sinatra spunand despre el "Felul sau de muzica este deplorabila, un miros ranced de afrodisiac. Stimuleaza o reactie negativa si distructiva in tanara generatie". Presley i-a raspuns " Sinatra are un mare succes si este un mare actor, dar cred ca nu ar fi trebuit sa vorbeasca astfel, rock and roll-ul este o moda, la fel cum a fost muzica lui acum mai multi ani". Mai tarziu, pentru a-si mentine succesul comercial, Sinatra va inregistra hit-ul lui Presley Love Me Tender, dupa cum va lucra cu Paul Simon (Mrs. Robinson), George Harrison (Something) si Joni Mitchell (Both Sides Now).
In 27 ianuarie 1961, Sinatra a cantat intr-un spectacol caritabil la Carnegie Hall, pentru Martin Luther King jr. La 11 septembrie 1961, a inregistrat ultimul cantec pentru Capitol Records.

A avut aparitii memorabile in filme ca The Man with the Golden Arm (1955), Suddenly (1954) si The Manchurian Candidate (1962), probabil cel mai bun rol din intreaga sa cariera. In acelasi an, Sinatra si Count Basie au colaborat pentru albumul Sinatra - Basie.
Unul din cele mai ambitioase proiecte ale lui Sinatra a fost albumul lansat la mijlocul anilor '60 The Concert Sinatra, care cuprindea 73 piese acompaniate de orchestra simfonica. Primul album live, Sinatra at the Sands, a fost inregistrat in perioada ianuarie si februarie 1966, la Hotelul Sands din Las Vegas.
Sinatra continua sa joace in filme, aparand alaturi de marii sai colegi de breasla: Dean Martin, Sammy Davis Jr., Peter Lawford si Joey Bishop in Ocean's 11 (1960). In iunie 1965, Sinatra, Sammy Davis jr. si Dean Martin a cantat live in St.Louis. Concertul a fost transmis in direct. In primavara a aparut melodia That's Life, impreuna cu albumul, care a devenit un hit in top 10 Billboard. Strangers in the Night a ajuns pe locul intai in topul Billboard si a castigat premiul Grammy. Se casatoreste in 1966 cu Mia Farrow, dar casnicia va dura doar doi ani.
La sfarsitul anului 1967 a cantat un duet cu fiica lui, Nancy, melodia Something Stupid, ajunsa melodia anului.

Intors la micul ecran, Sinatra a lucrat cu Antonio Carlos Jobim, cu Ella Fitzgerald in spectacolul TV A Man and His Music + Ella +Jobim.
Watertown (1970) a fost unul din cele mai bune albume, dar a fost ignorat de publicul comercial. Gandindu-se la Sinatra, Paul Anka a compus melodia My Way, care a devenit probabil identificatoare cu Frank Sinatra.
In 12 iunie 1971, la concertul de strangere de fonduri pentru Motion Picture si TV Relief Fund, din Hollywood, la varsta de 55 de ani, Frank Sinatra si-a anuntat retragerea si sfarsitul carierei de 35 de ani. Albumul de adio a fost intitulat "Ol' Blue Eyes is Back", ajungand un mare succes.
In ianuarie 1974 Sinatra s-a intors in Las Vegas pentru un concert la Caesars Palace, cu toate ca a jurat in 1970 sa nu mai cante aici, dupa o altercatie cu managerul Sanford Waterman, care l-a amenintat cu arma .
In Australia a cauzat o adevarata revolta a ziaristilor, dupa ce Sinatra le-a adresat cuvinte jignitoare. Si-a cerut scuze public, si in final concertul a avut loc. In octombrie 1974, Sinatra a aparut intr-un concert televizat la Madison Square Garden, la New York. In 1976 se castoreste cu Barbara Marx.

In 1980, Sinatra a scos primul album in ultimii sase ani, Trilogy: Past Present Future, un ambitios triplu ablum pe care Sinatra a inregistrat melodii din trecut (perioada pre-rock), si prezent ( perioada rock si contemporana). Albumul a primit sase nominalizari din care a catigat un premiu Grammy.
In 1990, Sinatra isi celebra varsta de 75 de ani intr-un turneu national, si a fost recompensat cu al doilea "Ella Award" de catre Societatea Muzicienilor sin Los Angeles. La sfarsitul ceremoniei, a cantat in duet cu Ella Fitzgerald.
Ultimul concert public a fost timut in Japonia, in decembrie 1994. Anul urmator, in 25 februarie 1995, la petrecerea privata pentru 1.200 de invitati selecti, Sinatra a cantat live audientei pentru ultima data. Cantecul final a fost The Best Is Yet to Come. In acelasi an a fost recompensat cu Legend Award, la decernarea Premiilor Grammy. A fost prezentat de Bono. In 1995, pentru a marca 80 de ani de la nasterea lui Sinatra, Empire State Building a stralucit in albastru.
De-a lungul vietii sale Sinatra a suferit de tulburari bipolare, fiind cunoscut ca maniac-depresiv. El insusi a recunoscut acest lucru, intr-un interviu din anii 1950.

Ultimul sau rol a fost cel din The First Deadly Sin (1980).
Moare, suferind un infarct, pe 14 mai 1998 in Los Angeles, California, la Spitalul Cedars - Sinai, sotia sa Barbara fiindu-i alaturi. Frank avea 82 de ani. Ultimile sale cuvinte au fost "Pierd..." Pe 20 mai 1998, la Biserica Good Shepherd din Beverly Hills, au fost tinute funerariile, pe ultimul drum conducandu-l 400 de personalitati din show business, precum Gregory Peck, Tony Bennett si alte sute de fani. Azi, o stea cu numele sau se gaseste pe bulevardul Walk of Fame.
Pe mormantul lui au fost gravate cuvintele "The Best Is Yet To Come".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu