marți, 22 decembrie 2009

Stela Popescu


Misterioasă şi elegantă, veşnic apreciată pentru tot ceea ce face, Stela Popescu, doamna Teatrului de Revistă, a reuşit să se menţină în topul celor mai iubiţi actori ai scenei româneşti timp de aproape jumătate de veac. S-a născut la Slobozia, în 21 decembrie, într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci duşman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Braşov. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxin Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. Dorinţa de a ştii totul despre arta actoricească nu-i dă pace şi în 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel continuă să susţină spectacole de teatru. La sfârşitul facultăţii, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde ajunge să susţină 400 de spectacole pe an.

Cu un simţ al umorului foarte dezvoltat, plină de viaţă şi mereu surâzătoare, Stela Popescu încântă publicul de la primul gong până la căderea cortinei. Pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“ pe Stela Popescu o vedem strălucind în „Omul care a văzut moartea“ şi „Mama Boema“, iar la Opera Comică pentru Copii o aplaudăm în „Coana Chiriţa“. În 1958, debutează în cinematografie în pelicula „Alo? Aţi greşit numărul“, iar în 1973, filmează la „Despre o anumită fericire“. Într-o lume în care şi râsul era o ofensă adusă regimului, cuplul Stela Popescu - Ştefan Bănică reuşea să aducă zâmbetul pe buzele celor mai înfocaţi comunişti. Cât despre longevivul cuplu umoristic Stela - Arşinel, nici nu mai trebuie să amintim, ei fiind garanţia umorului de calitate şi în prezent, dar şi în trecut, când textele scenetelor erau semnate Mihai Maximilian, nimeni altul decât soţul vedetei. În 1979, alături de Amza Pellea filmează „Nea Mărin miliardar“, iar în 1985, numele Stelei Popescu se regăseşte pe genericul a două filme, „Secretul lui Nemesis“ şi „Vara sentimentală“.

Mergând pe principiul că harul are valoare cu adevărat, numai dacă îl punem în folosul celorlalţi, Stela Popescu ridică ştacheta mai sus, şi mai sus, obligând noua generaţie să se ridice la nivelul prestaţiei sale artistice. Este iubită şi adulată de publicul din România, iar turneele de peste hotare susţinute în faţa diasporei sunt întotdeauna aplaudate la scenă deschisă. În rest, în timpul liber îi place să gătească pentru prieteni, să se ocupe de flori, să se îngrijească. Când este întrebată de unde are puterea şi energia de a susţine spectacole, de a filma şi de a merge în turnee, Stela Popescu răspunde cu un zâmbet uşor reţinut: „Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne ajută să muncim“.

(acest articol a fost preluat de la www.atac-online.ro)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu