Dem Rădulescu

S-a născut la 30 septembrie 1931, la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanţă şi actorie. El a obţinut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956, a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa "Steaguri pe turnuri" (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, ca bursier pe toata perioada studiilor, în 1954, debutând în acelaşi an la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia i-a rămas fidel toată viaţa, creând zeci şi zeci de roluri îndeosebi de comedie, colaborând şi cu Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie şi altele, jucând în filme, fiind adesea invitat la Radio şi Televiziune, devenind în scurtă vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toate vârstele şi categoriile, aplaudat pentru verva sa comică originală, pentru seriozitatea abordării rolurilor de comedie, pentru căutarea momentului de adevăr al personajelor.

A jucat în piese semnate de mai autori dramatici: I.L. Caragiale (O scrisoare pierdută, Conu Leonida faţă cu reacţiuea, D’ale Carnavalului), Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Maiakovski, G.B. Show, Shakespeare, J. Hasek (Soldatul Svejk) etc. Umorul său natural, cizelat prin studiu şi profunde reflecţii despre arta comediei, i-a devenit marcă indelebilă a personalităţii, talentul său pedagogic hrănindu-se totodată din bogata sa experienţă creatoare în pasionata activitate didactică, zeci de tineri actori valoroşi fiindu-i datori pentru formarea lor profesională.



A fost prieten cu Ion Cojar şi Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru rolul lui Farfuridi din „O scrisoarea pierdută”, unde a avut colegi de excepţie: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ştefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu şi Ciulei însuşi. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”.
S-a stins din viaţă în Bucureşti, la 17 septembrie 2000.