Sophia Loren

Fiica ilegitimă a inginerului Riccardo Scicolone şi a profesoarei de pian Romilda Villani, Sofia s-a născut la Clinica Regina Margherita din Roma. Nu după mult timp se mută împreună cu mama sa la Pozzuoli, un orăşel în apropiere de Napoli, loc unde îşi petrece copilăria şi o parte din adolescenţă în timpul războiului, în condiţii economice precare .
La 15 ani a plecat către Roma în căutarea succesului. Împreună cu mama sa, care în 1932 câştigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo, a debutat în filmul "Quo Vadis". A participat la mai multe concursuri de frumuseţe printre care şi "Miss Italia" în 1950, unde a câştigat titlul de Miss Eleganza, titlu creat special pentru ea.
A pozat pentru mai multe reviste şi a participat la mai multe filme în roluri marginale care puţin câte puţin o făceau să iasă în evidenţă, acestea fiind axate mai mult pe calităţile sale estetice. Într-un singur an au fost proximativ 15 filme în genericul cărora ea a apărut atât cu numele de Sofia Scicolone cât şi cu pseudonimul de Sofia Lazzaro.

Joacă în filmul lui Giovanni Roccardi "Africa sotto i mari" din(1953)unde tânăra Sofia îl întâlneşte pe cel care a devenit apoi soţul său, producătorul Carlo Ponti, care a ramas impresionat de potenţialul său şi i-a oferit un contract pe şapte ani.
S-a căsătorit de două ori cu Carlo Ponti, prima dată în septembrie 1957, dar din moment ce, în acea perioadă, divorţul nu era legal în Italia, cuplul risca să fie acuzat de concubinaj(Loren) şi de bigamie(Ponti). Astfel cei doi au emigrat în Franţa unde au devenit cetăţeni francezi şi Ponti a putut să divorţeze de soţia lui Giuliana Fiastri şi deci s-au căsătorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres(Franţa).
Din acest moment cariera Sofiei a luat amploare. A interpretat la inceput roluri în filme ca : "Carosello napoletano"(1953), "L'oro di Napoli"(1954) şi "La bella mugnaia"(1955) .



Apariţia ei pe coperta celebrei reviste Life Magazine în 1955 marchează începutul carierei internaţionale, datorită frumuseţii sale care nu a ameninţat să umbrească aspectul artistic precum şi talentul său înnăscut ca actriţă .
Începând cu 1956 interpretează şi în limba engleza în principalele producţii din SUA.
În timp se va afirma din ce în ce mai mult ca o adevarată icoană a cinematografiei italiene în lume; definitiva consacrare ca actriţă va veni cu Premiul Oscar câştigat în 1961 pentru interpretarea din filmul său simbol "La ciociara" de Vittorio De Sica, într-un rol care fusese rezuzat de Anna Magnani.
Împărţită între Italia şi Hollywood joacă în numeroase filme de succes alături de cele mai mari staruri mondiale, filme conduse de regizori ca: Vittorio De Sica, Mario Monicelli, Ettore Scola, Dino Risi, Mario Camerini, Charlie Chaplin, Sidney Lumet, George Cukor, Michael Curtiz, Anthony Mann şi André Cayatte . Interpretează roluri în opt filme regizate de Vittorio De Sica, completată deseori de actorul Marcello Mastroianni.



Nici o actriţă italiană n-a ajuns vreodată la o asemenea popularitate internaţională. Fericirii aduse de succesul profesional i se adaugă cea a maternităţii când, se nasc cei doi fii ai ei, Carlo Jr. în 1968 şi Edoardo în 1973 .
În 1982 în urma vechilor probleme cu fiscul italian este acuzată de evaziune fiscală şi închisă, rămânând timp de 17 zile în penitenciarul din Caserta. Responsabilitatea evaziunii fiscale a fost atribuită apoi comercialistului său, dar nu i-a fost uşor să remedieze proasta publicitate creată faţă de opinia publică italiană .
În restul anilor 80' s-a ocupat aproape numai de participarea la producţii TV : "Sophia: Her Own Story" film tv autobiografic pentru televiziunea americană după romanul omonim, "Madre coraggio" (1986), "Mamma Lucia" şi remake-ul filmului "La ciociara" (1988) de Dino Risi: singura excepţie a fost filmul "Qualcosa di biondo" (1984) în care joacă alături de fiul său Edoardo .
În 1994 Robert Altman a vrut-o în filmul "Prêt à porter" .



Anul următor a fost partenera lui Jack Lemmon şi Walter Matthau în "That's amore - Due improbabili seduttori", iar în 1997 a interpretat rolul de mamă a unui băiat evreu care vroia să devină comunist, în filmul "Soleil" de Roger Hanin.
În 2002 a jucat în "Cuori estranei", condus de fiul său Edoardo Ponti iar în 2004 a jucat în filmul "Peperoni ripieni e pesci in faccia" de Lina Wertmulle. Dar cel mai mare scuces il va avea în serialul TV "Francesca e Nunziata" (2001) iar în 2004 joacă alături de Sabrina Ferilli în "La terra del ritorno".



În februarie 2009 în noaptea decernării Premiilor Oscarului a premiat împreună cu alţi actori, câştigătoarea statuetei la categoria "Cea mai bună actriţă", protagonista fiind Kate Winslet. Tot în acest an, după o absenţă destul de mare din lumea cinematografiei este chemată de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului în "Nine" , omagiu muzical 8½ de Fellini.