Leonard Bernstein

S-a născut în Lawrence, Massachusetts în 1918 într-o familie iudaică provenită din Óblast de Rivne, Ucraina. Bunicul său a insistat ca primul nume să fie Louis, dar părinţii l-au strigat mereu Leonard, nume ce le plăcea mai mult . Tatăl, Sam Bernstein, era un om de afaceri şi la început s-a opus ca fiul său să fie pasionat prea mult de muzică, însă frecventa cu regularitate sălile de concert. Aşa a ajuns Leonard să asculte o interpretare magnifică a unei piese de pian, şi atunci a început să studieze muzica. A urmat cursurile Şcolii Garrison şi pe cele ale lui Boston Latin School. După ce şi-a luat licenţa la Boston Latin School în 1935 Bernstein s-a înscris la Harvard, unde a studiat muzica cu Walter Piston şi s-a înscris imediat în clubul Harvard Glee. După terminarea studiilor la Harvard (1939), s-a înscris la Curtis Institute din Philadelphia, unde a obţinut singura notă de "A" (strălucit ) pe care Fritz Reiner nu a dat-o niciodată elevilor săi înaintea lui Bernstein, iar apoi îl găsim la Berkshire Music Centre (1940 şi 1941). În această perioadă Bernstein a studiat pianul şi cu Isabella Vengerova şi cu Heinrich Gebhard.

S-a căsătorit pe 9.09.1951 cu Felicia Montealegre Cohn, după o logodnă destul de agitată. Leonard şi Felicia au avut 3 copii : Jamie, Alexander şi Nina. Cu trecerea anilor, Leonard Bernstein a recunoscut că este bisexual. În 1976 a părăsit-o pe Felicia pentru a trăi cu prietenul său Tom Cothran. Bernstein s-a întors la soţie anul următor. În 1978 Felicia a murit în urma unui cancer de plămâni. După acest eveniment, unii critici au considerat că stilul dirijoral a lui Bernstein s-a schimbat, fiind mai sumbru şi întunecos cu gesturi exagerat de prelungi. Alţii în schimb au socotit că stilul lui Bernstein în ultima parte a carierei a fost cel mai bun din toate.

A fost cunoscut ca dirijor de orchestră, compozitor, pianist şi profesor. A fost probabil cel mai celebru dirijor din SUA şi datorită longevităţii sale la pupitrul Orchestrei Filarmonice din New York (din 1944- ca dirijor secund). A compus 3 simfonii, două opere, o missa, cinci musichall-uri şi multe alte piese. A combinat în muzica sa diverse stiluri: atonalitatea , dodecafonismoul, jazz.


În 1940 a început să studieze la cursurile de vară ale Orchestrei Simfonice din Boston, Tanglewood, cu conducătorul de orchestră Serge Koussevitzki. Bernstein a devenit apoi asistentul lui Koussevitsky. Mai târziu Bernstein i-a dedicat simfonia sa nr 2 lui Koussevitzki.

După cel de-al doilea război mondial, cariera lui Bernstein a început să capete dimensiuni internaţionale. A fost numit conducătorul Filarmonicii din New York din 1958 până în 1969. A devenit o “figură “ cunoscută în SUA în urma unei serii de 50 de concerte pentru tineri, care au fost transmise de CBS, în aceaste concerte, Bernstein comenta şi explica muzica înainte să o interpreteze, exemplificând-o apoi. Câteva din aceste concerte au fost înregistrate pe discuri împreună cu alte piese pentru care a fost premiat cu Grammy. Până azi aceste concerte pentru tineri se menâin în fruntea programelor de muzică clasică cele mai difuzate în televiziunea comercială, fiind transmise din 1958 şi până în 1972. În 1947 a dirijat în Tel Aviv pentru prima oară, iniţiind o largă asociere cu statul Israel. În 1957, a dirijat concertul inaugural de la Auditorium Mann din Tel Aviv.
La Scala din Miláno a dirijat-o pe Maria Callas în "Medea" de Cherubini şi în "La sonnambula" de Bellini. De asemeni a dirijat "Tristán e Isolda" în Munchen. În 1966 a debutat la Opera de Stat din Viena dirijând "Falstaff" de Verdi, în producţia lui Luchino Visconti, şi Dietrich Fischer-Dieskau în "Falstaff". În 1970 s-a întors la această operă pentru a dirija punerea în scenă a lui Otto Schenk a operei lui Beethoven "Fidelio".

În 1986 şi-a dirijat propria-i operă: "A Quiet Place". S-a despărţit de operă într-o manieră accidentală şi comică, în 1989: după o reprezentaţie cu "Khovanshchina" de Mussorgsky a intrat inopinat şi l-a îmbrăţişat pe dirijorul orchestrei Claudio Abbado, care, ca şi publicul numeros a rămas uimit şi amuzat.
A fost onorat cu Premiul decernat de Kennedy Center în 1980.

Pe 25 decembrie 1989, Bernstein a dirijat "Simfonia a IX a" de Beethoven la Schauspielhaus din Berlín. Această reprezentaţie făcea parte dintr-o serie dedicată căderii zidului Berlinului. Concertul a fost transmis în direct în peste 20 de ţări, cu o audienţă estimată la 100 milioane de persoane.

Pentru această ocazie, Bernstein a schimbatt textul "Odei Bucuriei" de Friedrich Schiller, spunând «libertate » («Freiheit») în loc de «bucurie» («Freude»). «Sunt sigur că Beethoven ne-ar fi dat consimţământul său », a spus Bernstein.

Era considerat cel mai potrivit să dirijeze operele lui Gustav Mahler, Aaron Copland, Johannes Brahms, Dmitri Shostakóvich, George Gershwin (în special "Rhapsody in Blue" şi "An american in París").
Leonard Bernstein a murit la cinci ani după retragerea sa. A dirijat ultima dată la Tanglewood pe 19 august 1990, Orchestra Simfonică din Boston interpretând "Four Sea Interludes" de Britten şi "Simfonia a VII a" de Beethoven. În ziua funerariilor, pe drumul ce l-a străbătut cortegiul pe străzile din Manhattan, muncitorii din construcţii şi-au scos căştile şi l-au salutat în timp ce strigau «Goodbye Lenny». Bernstein este înmormântat în Green-Wood Cemetery (Brooklyn, New York).