marți, 25 august 2009

Aurel Băeşu


Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăţi materiale. Era fiul unui modest funcţionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a ataşat de a doua mamă, Natalia Băeşu, după recăsătorirea tatălui său.


Casă ţărănească














Între 1907 şi 1912 urmează cursurile gimmaziului "Alexandru Donici" din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Şcoala de Belle Arte din Iaşi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino şi Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alaturi de alti doi tineri - Mihai Onofrei şi Adam Bălţatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I "Lecomte de Nöuy" pentru desen.
În timpul primului război mondial este mobilizat.


Autoportret


















Spirit cercetător, simţind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, pleacă în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 şi 1922.
În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franţa, Slovenia şi Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendinţe de simplificare decorativă.
Bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 şi este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamţ.









Casă din Humuleşti






















Doi copii



















Portret de fată




















Spălătoresele

Un comentariu:

  1. Asta seara l-am evocat pe Aurel Baesu !
    Acest Remember ne-a ajutat.... Maine o sa-i cautam mormintul in Cimitirul din Valea Viei..
    Va multumim!Fl.

    RăspundețiȘtergere