George Vraca

S-a născut într-o familie de aromâni din Bucureşti, în 1896. Şi-ar fi dorit să ajungă agronom, însă, după ce în anii primului război mondial i-a întâlnit într-o baracă-spital din Iaşi pe George Enescu şi pe tragediana Maria Ventura, s-a hotărât să devină actor.  A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică îndrumat de actorul Nicolae Soreanu, cu care avea să fie ulterior, în mai multe rânduri, partener de scenă. A făcut o carieră fulminantă, fiind adorat de public şi apreciat de cronicarii dramatici, interpretările lui excelând prin adâncimea înţelegerii rolului, distincţia şi eleganţa ţinutei, gestica sobră şi dicţia exemplară.

La împlinirea a 25 de ani de teatru a fost sărbătorit în sala “Aro” (azi cinematograful “Patria”) unde se reprezenta “Oedip” de Sofocle, cu George Vraca în rolul titular, printre partenerii săi numărându-se Ion Manolescu, Marioara Voiculescu, Aura Buzescu, Agepsina Macri-Eftimiu.

Este repartizat în 1960, la Teatrul Armatei, devenit din 1961 Teatrul “Nottara” în care umplea sălile recitând “Scrisoarea a III-a” de Eminescu. Actriţa-infirmieră din 1918, Maria Ventura, avea să-i fie, nu peste mulţi ani, parteneră în “Ioana D’Arc” de Bernard Shaw. A jucat cu întreruperi la Teatrul Naţional din Bucureşti, la compania Bulandra, pe alte scene bucureştene şi a condus pentru scurtă vreme Teatrul “Victoria., În ultimii ani de viaţă a fost actor şi director la Teatrul “Nottara”. 

Mihai Eminescu =Luceafarul  -partea I si II=autor =Sandor Traier=15 ianuarie-ziua de nastere a poetului !
 
 Vezi  mai multe  video    din   evenimente

A jucat şi în filme, un rol de neuitat fiind banul Brâncoveanu din filmul “Tudor”. A slujit teatrul din 1920, din seara debutului, până în aprilie 1964, când a murit în plină glorie, scurt timp după premiera cu „Richard al III-lea”, rol visat o viaţă întreagă şi pe care n-a apucat să-l joace decât de 14 ori. „Triumful lui Vraca în Richard al III-lea nu este o întâmplare. Pentru a ajunge şi la acest apogeu al carierei, Vraca a parcurs un drum lung…vocea lui fiind inconfundabilă chiar dacă stilul său, părea a fi prea “teatral” pentru gustul contemporan…

Puţină lume ştie că George Vraca a fost şi sportiv.  A jucat rugby, până la nivelul primei noastre echipe naţionale şi a cochetat şi cu fotbalul. Se întorsese de la studii pariziene, unde-şi împărţea talentul actoricesc cu cel de pe terenul cu haşuri, aducând cu el, în Bucureşti şi alţi tineri intelectuali împătimiţi de jocul cu balonul oval. Cine să-şi imagineze că acest artist, ajuns la vârsta senectuţii, fusese, în urmă cu trei-patru decenii, un focos înaintaş de linia a III-a, care pătrundea, conform presei vremii, printre adversari cu dezinvoltură, producând panică şi încântând tribunele prin şarjele în viteză şi placajele de ultim moment...
Sfidând boala nemiloasă care-l încerca în ultima vreme, şi-a adunat toate forţele pentru a răsplăti admiraţia publicului, care l-a ovaţionat îndelung. 

George Vraca-Hamlet-monolog
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

George Vraca, unul dintre artiştii din stirpea celor aleşi, a dominat scena românească timp de peste patru decenii. Mulţi dintre actorii români de astăzi îl consideră un model. S-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 17 aprilie 1964, la numai 68 de ani, lăsând o imagine pregnantă în memoria unui public care l-a adulat. A părăsit scena vieţii rostind: “Ce păcat că mor. Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum.”