luni, 8 martie 2010

Gina Patrichi

S-a născut în 8 martie 1936, la Bucureşti. Fratele ei, Mircea Patrichi ii dedică acesteia un roman biografic "Gina Patrichi: clipe de viaţă", (Este biografia uneia dintre cele mai mari artiste ale teatrului românesc contemporan povestită cu farmec de fratele artistei, jurnalist stabilit în Elveţia de mai mulţi ani. Volumul cuprinde şi mărturii ale unor personalităţi ale vieţii culturale, ca şi ale fiicei şi sotului. Volumul cuprinde o teatrografie şi o filmografie a actriţei), din care aflăm că: "tânăra ce se pregătise conştiincios pentru o carieră de chimistă, carieră ce o doreau părinţii ei, dar fascinată de lumea teatrului şi de actori precum George Vraca, George Calboreanu sau Lucia Sturdza Bulandra se hotărăşte la numai 16 ani să urmeze Institutul de Teatru şi Cinematografie "Ion Luca Caragiale", de unde este exmatriculată în anul III."

În 1956 debutează pe scena Teatrului din Galaţi şi rolul "Nora" după piesa lui Henrik Ibsen o consacră ca fiind una din cele mai bune interprete românce a acestui mare dramaturg.
Interpretează de toate, comedie, dramă, recitaluri de muzică şi poezie, teatru radiofonic, având o "voce" incomparabilă, şi este din ce în ce mai apreciată de public şi critici.



În film debutează în 1965, cu rolul Rozei Ianosi din "Pădurea spânzuraţilor", opera câştigătoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani întruchipează personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: "Trecătoarele iubiri", "Nemuritorii", "Dincolo de nisipuri", "Proba de microfon", "Moromeţii" etc.



A fost căsătorită timp de 3 decenii cu avocatul Victor Anagnoste, „nenea Bizu”, om din stirpea veche a moldovenilor de rasă, elegant şi cu umor, care a iubit-o enorm şi i-a înţeles ca nimeni altcineva patima: teatrul, cu care are o fată Oana Miruna Anagnoste, despre care la 5 ani părinţii spuneau: " ...plină de sensibilitate, farmec şi hachiţe ca maică-sa şi ...încăpăţânată, mare amatoare de fructe şi frumuşică foc ca taică-său"



Gina Patrichi a fost o perfecţionistă a scenei şi filmului românesc, o actriţă de un farmec aparte, frumoasă, rafinată şi cultă a cărei moarte prematură, survenită pe 18 martie 1994 în Bucureşti a lăsat un gol imens în lumea teatrului şi filmului românesc.



În noiembrie 2008 s-a lansat la Braşov volumul "Carte cu Gina Patrichi", scris de Mircea Morariu; actriţei i-a fost acordat titlul de "Cetăţean de onoare " al Municipiului Galaţi, având în vedere că a debutat în Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi. A fost premiată
post-mortem, în aprilie 1994 în cadrul galei UNITER, pe scena Teatrului "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti cu PREMIUL DE EXCELENŢĂ!

3 comentarii:

  1. Fratele actritei se numeste Mircea Patrichi, nu Mihai, iar la Gala UNITER din 1994 Gina Patrichi a fost prezenta, in carne si oase... A murit, din pacate, in acelasi an, la putina vreme dupa. Altfel, felicitari pentru evocare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru corectări. Totuşi, nu înţeleg un lucru(pentru că nu am urmărit Gala Premiilor UNITER de atunci): pe site-ul
    UNITER-ului este consemnat faptul că actriţei i s-a acordat în 1994 Premiul de Excelenţă. Gala a avut loc în luna aprilie(conform http://www.uniter.ro/Programe/Editia-a-II-a/), iar în biografiile sale scrie că Gina Patrichi a decedat înainte de Gala Uniter. Deci(aşa cum ştiam) artista a fost premiată post mortem, din nefericire.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, e o greseala pe site-ul UNITER-ului, ptr. ca am vazut cu ochii mei, transmis in direct la tv, momentul acela din 31 ianuarie 1994 - atunci i s-a decernat Premiul de excelenta. A fost un mom. f emotionant, ptr ca toata lumea stia ca se apropie sfarsitul, din Gina ramasese o umbra - mi-o amintesc, era toata numai ochi... Si a recitat monologul lui Prospero din Furtuna: "Suntem din aceeasi plamada din care visele sunt facute..." s.a.m.d. Gasiti aici o evocare a acelui moment, facuta de Catalina Buzoianu: http://www.cotidianul.ro/catalina_buzoianu_furtuna_nu_poate_fi_inteleasa_decat_la_batranete-71103.html#

    RăspundețiȘtergere