Miloš Forman

S-a născut la 18 februarie 1932 în localitatea Cáslav din Cehoslovacia. Fiu al unui tată evreu şi a unei mame protestante, a rămas orfan de la o vârstă fragedă după ce părinţii au murit în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde se găseau pentru că făceau parte din Rezistenţa Cehă. După război, Miloš a urmat cursurile şcolii Krále Jirího din oraşul Podebrady, unde i-a avut colegi de pe Václav Havel şi fratii Mašín. Mai târziu a urmat cursurile de regie ale Şcolii de Cinematografie din Praga.
La începutul carierei sale, a realizat numeroase scurt metraje. Apoi, primul său film de lung metraj a fost « Asul de pică » în 1963, film ce l-a făcut cunoscut dincolo de graniţele ţării. Dintre filmele sale realizate în Cehoslovacia: "Dragostea unei blonde", "Balul pompierilor". A regizat numeroase comedii. În 1968 URSS împreună cu aliaţii săi din pactul de la Varşovia au invadat ţara pentru a pune capăt “Primăverii de la Praga“. Forman se găsea la Paris negociind regia pentru primul său film american.


Societatea de producţie cehoslovacă l-a concediat, considerând că este plecat ilegal din ţară. Felicitându-se că este ilegal la Paris, Miloš a plecat la New York. Îl găsim apoi ca profesor la Universitatea din Columbia şi codirector împreună cu Frantisek Franek la divizia de cinema din Columbia.
Printre studenţi i-a avut pe : Kathryn Bigelow, Martin Brossollet, Yves Lavandier, Ntshaveheni Wa Luruli şi James Mangold. Unul din protejaţii lui a fost viitorul director James Mangold. Cu toate dificultăţile pe care le-a întâmpinat, a început să regizeze şi în America: "Taking Off" în 1971, despre middle class americana, dar apoi a schimbat registrul comic pe unul total diferit, obţinând un veritabil succes cu ecranizarea romanului lui Ken Kesey "Zbor deasupra unui cuib de cuci" din 1975 film ce a câştigat 5 premii ale Academiei inclusiv cel pentru Cel mai bun regizor.


În 1977, a devenit cetăţean al SUA. În 1979 a semnat versiunea cinematografică a comediei muzicale de pe Broadway: "Hair" şi a realizat o vastă frescă a Americii la început de secol XX în "Ragtime" din 1981. Un alt succes deosebit a fost filmul Amadeus, din 1985, o adaptare a piesei lui Peter Shaffer despre viaţa lui Mozart văzută de Salieri: cu acest film a câştigat 8 premii ale Academiei.


Realizează alt film cu tentă biografica: "Larry Flynt", în 1996, pentru care a primit Ursul de Aur la Berlin. Filmul este portretul magnatului american al presei pornografice, fondatorul revistei Hustler. În 1997 a primit Globul de Cristal pentru contribuţia sa importantă în cinematografia mondială, în cadrul Festivalului de Film de la Karlovy Vary.


Apoi "Man on the Moon" din 1999, câştigă premiul Ursul de Argint la Berlin, pentru punerea in scenă a unui film inspirat din viaţa comicului american Andy Kaufman. În 2007 s-a aplecat spre biografia lui Goya în "Goya's Ghosts" ceea ce i-a permis să-l regăsească pe scenaristul Jean-Claude Carrière.