Autoportret cu urechea tăiată |
În ciuda voinţei părinţilor, care-i plănuiseră o carieră politică, tânărul atras de pictură, renunţă la planurile familiei şi se dedică în totalitate artei. În 1918 tânărul, datorită vocaţiei artistice manifestată încă din adolescenţă, se înscrie la societatea culturală "Arta română".
Un an mai târziu, în 1919, tânărul Petre Iorgulescu va pleca la Paris, unde studiază pictura cu doi promotori ai fovismului; mai întâi cu pictorul Maurice Denis la Academia Julian, al cărui atelier îl frecventează des, apoi cu Othon Friesz, la Academia Franceză de Arte Moderne. Este momentul în care Iorgulescu-Yor intră în contact cu pictura lui Henri Matisse, Georges Braque şi Othon Friesz; o perioadă în care deşi fovismul nu mai era în perioada sa de glorie, reprezinta totuşi un puternic punct de atracţie pentru Yor, care adoptă caracteristicile curentului în lucrările sale, impunându-i o viziune proprie.
Peisaj |
Natură statică cu pipă şi caiete |
Peisaj din Balcic |
Reîntors în ţara natală, în 1927, artistul va locui o perioadă într-un sat de pe malul Siretului unde pictează peisaje şi portrete din satele apropiate, alături de pictorul Vasile Popescu, de care îl lega o strânsă prietenie.
Peisaj |
În 1929 i se decerna medalia de aur, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la Barcelona, ca o recunoaştere pentru activitatea sa în viaţa artistică. A fost un strălucit peisagist, fiind puternic atras de imaginile din natură, în special de peisajele Balcicului şi ale Sighişoarei. A pictat însă cu o deosebită pasiune şi peisaje din Bretania, din satele transilvane şi chiar portrete.
Case din Bretania |
În 1938 artistului îi este premiată o lucrare la Salonul Oficial de la Paris. Ulterior, se îmbolnăveşte grav; suferinţele rele, atât fizice cât şi psihice, îl aduc la sinucidere, în dimineaţa zilei de 29 aprilie 1939. Ultima sa prezenţă la Salonul Oficial de la Bucureşti a avut loc chiar în 1939, cu câteva luni înainte de a se stinge din vaţă.
Bărci în port |
Yor este, fără îndoială unul dintre cei mai importanţi colorişti români din perioada interbelică; prefera în lucrările sale, mai ales nunaţele calde şi liniştitoare, deşi folosea o paletă largă de culori. Opera sa tinde spre un modernism temperat, fiind puternic influențată de atât de postimpresionism şi fovism, cât şi de expresionism.
Cap de fată |
Portretul Margăi Jianu |
Pescari şi mahoane |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu