În
lumea contemporană, când cineva vorbeşte despre tradiţii, ori este considerat a
fi în urma societăţii, ori promovează lucruri perimate, ori priveşte prea mult
în trecut. Ori, pur şi simplu, se pare că noi trecem prea uşor cu vederea
faptul că tradiţia înseamnă o sumă de valori, o experienţă comunitară, în
mijlocul căreia ne naştem şi de la care plecăm, chiar atunci când inovăm.
Pentru că, aşa cum remarcau, în estetică, George Călinescu la noi şi T.S. Eliot
în America, raportul dintre tradiţie şi inovaţie înclină în favoarea celei
dintâi. Iar când observăm tradiţia la ea
acasă, în toată frumuseţea ei, sentimentul este cu atât mai puternic…
 |
| Fotografie preluată de la cotidianul "Gorjeanul" |
De
câte ori îmi cere cineva să-mi descriu ţara într-un singur cuvânt, nu mă pot
opri decât la o singură descriere: “diversitate”. Această diversitate a
obiceiurilor şi tradiţiilor constituie factorul principal de atracţie pentru turiştii
străini, dornici să cunoască datinile româneşti păstrate în mod miraculos de
sute de ani. Şi, deşi folclorul este cel care ne defineşte ca popor, o perioadă
l-am cam uitat. Vrem cu tot dinadinsul modernizare, vrem emancipare, iar
tradiţiile uneori, par că ne stau în drum. Am ajuns să importăm tot ce vine din
alte ţări, pentru că ni se pare că este mai de soi, mai “exotic”. Ba, mai mult,
importăm şi tradiţiile altor popoare; celebrăm dragostea de “Valentine’s Day”,
uitând că avem şi noi “Dragobetele”. Am început să urăm cu zâmbet larg “Merry
Christmas”, pentru că simplul “ Crăciun fericit” este considerat prea banal.
Cât despre obiceiurile spectaculoase şi pline de semnificaţii, precum “Sânzienele”,
“Căluşarii”, “Paparudele“, “Zarezanul” şi multe altele, aproape că nu se mai
vorbeşte decât în puţinele emisiuni de
folclor sau la evenimentele de la Muzeul Satului.
De câţiva
ani însă, pare că am început să redescoperim valoarea tradiţiilor româneşti şi
să le promovăm, să le valorificăm. Poate din motive de marketing, poate din naţionalism,
am început să ne reorientăm din nou spre ceea ce însemnăm noi şi spre ceea ce
ne reprezintă aici, la noi acasă şi peste tot în lume.
Românul
de la sat e recunoscut pentru veselia şi optimismul lui. Iar obiceiurile, muzica,
dansul şi portul tradiţional dovedesc acest lucru cu fiecare prilej de
sărbătoare. În a doua zi de Rusalii, locuitorii unui sat magic din ţinuturile
Gorjului, au demonstrat faptul că tradiţiile nu sunt deloc un lucru perimat, ba
dimpotrivă, un real motiv de mândrie şi bucurie de a fi.
 |
| Fotografie preluată de la cotidianul "Gorjeanul" |
La
Parohia Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din satul Bota-Dobriţa sătenii au organizat
vinerea trecută, un frumos eveniment cultural, ca o “manifestare a spiritului
creştin şi a culturii gorjene” aşa cum a fost caracterizat într-un articol din
“Gorjeanul”. Denumită în mod sugestiv “Logodna vinului cu ulcica”, evenimentul care
a ajuns la a XVI ediţie, reuneşte pe culmea dealului din satul cu pricina, mai
toată suflarea artistică din zonă, de la pricepuţii creatori populari de
obiecte tradiţionale din ceramică şi lemn, până la scriitori, pictori,
fotografi, poeţi, toţi însă, lipsiţi cu desăvârşire de patima firii încrezute
şi atinşi în mod iremediabil de microbul frumosului, al bunului gust, al bunului
simţ şi al vieţii trăite la ţară.
 |
| Fotografie preluată de la cotidianul "Gorjeanul" |
Sărbătoarea
a început printr-o superbă slujbă religioasă, oficiată de către preotul
stavrofor Ion Sârbu, care a ţinut o minunată predică, preotul iconom Alexandru
Cornoiu şi de preotul paroh din comuna Runcu, Vasile Popescu. A urmat un scurt
recital de poezii, urmat de un minunat spectacol de folclor autentic, atât
muzical cât şi coregrafic, susţinut de către elevii şcolii Dobriţa, coordonaţi
de doamna învăţătoare Maria Sârbu Gugu. Întregul moment artistic a fost
apreciat la justa sa valoare de către mulţimea de invitaţi adunată în faţa
bisericii din vârful dealului de la Bota-Dobriţa.
 |
| Fotografie preluată de la cotidianul "Gorjeanul" |
S-a
cântat şi dansat în stil mare, româneşte, în ciuda faptului că ploaia, din ce
în ce mai puternică, făcea ca unele priviri să se mute pe rând, de la micii
dansatori, la plăcintele proaspăt botezate de Dumnezeu, iar apoi la acoperişul
micuţului foişor din faţa bisericii, care deja devenise neîncăpător.
Una
dintre “gazdele” evenimentului, caricaturistul şi scriitorul Grigore Haidău, a
oferit chiar şi o frumoasă expoziţie ad-hoc de grafică, selectând pentru ochii
invitaţilor câteva dintre cele mai frumoase lucrări ale sale.
Un alt moment
interesant a fost cel al lansării volumului de eseuri „Harul divinei
înţelepciuni”, scris în colaborare de către preotul Alexandru E. Cornoiu
împreună cu ing.prof. Carmen Cocan, carte proaspăt apărută la editura MĂIASTRA,
din Târgu Jiu.
Aşa
cum îi sugerează şi numele, de la “Logodna vinului cu ulcica” nu putea lipsi un
veritabil concurs de oenologie populară (termen propriu!), în care au avut loc
degustări de vinuri nobile sau hibride, produse de către gospodarii din zonele
învecinate. (şi să ştiţi că Zaibăr ca-n Gorj nu mai găsiţi nicăieri! Ăsta e soi
rar…)
 |
| Fotografie preluată de pe site-ul Gorj TV |
Binenţeles că la final s-au acordat
şi premii şi diplome; chiar şi eu am primit una, probabil pentru bucuria de a
vizita aceste plaiuri, de a vedea aceste obiceiuri nespus de frumoase şi de a cunoaşte aceşti oameni minunaţi, deosebit de primitori şi, nu în ultimul rând
pentru curajul de a spune tuturor că aceste tradiţii şi aceşti oameni există!
Sunt chiar lângă noi, cei din “fascinanta” junglă financiaro-urbană, care nu ne
mai lasă să vedem cine suntem, dar mai ales, ce am putea redeveni…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu