S-a născut la 18 august 1750 la Legnago, o localitate lângă Verona, în nordul Italiei. Crescut într-o familie prosperă de negustori, Salieri a studiat două instrumente importante ale timpului, vioara şi clavecinul, dar şi toate elementele vocalismului. Fratele său Francesco, care era studentul lui Giuseppe Tartini, i-a fost profesor la rândul său. Francesco era un violonist foarte talentat şi era adesea chemat să cânte la festivalurile organizate de bisericile din jurul orăşelului natal, Legnago. Antonio erau mereu prezent unde Francesco era chemat să cânte.
După moartea destul de timpurie a părinţilor se mută la Padua, apoi la Veneţia, unde a studiat basso continuo cu Giovanni Battista Pescetti. În 1766, la Veneţia, Salieri l-a întâlnit pe Florian Leopold Gassmann, compozitorul oficial al curţii imperiale din Viena, care l-a invitat pe Salieri să vină în oraşul imperial, unul din centrele muzicii clasice ale timpului.
Acolo, Salieri a studiat compoziţia cu Gassmann, care l-a iniţiat în metoda lui Johann Joseph Fux, Gradus ad Parnassum. Salieri a rămas la Viena pentru restul vieţii sale.
În 1774, după moartea lui Gassmann, Salieri a fost numit compozitor al curţii de către Împăratul Iosif II.
A întâlnit-o pe soţia sa, Therese von Helfersdorfe, în 1774. (Cuplul a urmat să aibă opt copii). Salieri a devenit Kapellmeister Imperial în 1788, o funcţie pe care a ocupat-o până în 1824. A fost preşedinte al "Tonkünstler-Societät" (societate a artiştilor muzicali) din 1788 până în 1795, vice-preşedinte după 1795, şi s-a ocupat de concertele ei până în 1818.
A atins un statut social elevat, şi era adesea asociat cu alţi compozitori celebri ca Joseph Haydn sau Louis Spohr. A avut roluri importante în muzica clasică a secolului al XIX-lea: le-a fost profesor unor faimoşi compozitori ca Ludwig van Beethoven, Carl Czerny, Johann Nepomuk Hummel, Franz Liszt, Giacomo Meyerbeer, Ignaz Moscheles, Franz Schubert şi Franz Xaver Süssmayr. I-a fost profesor şi celui mai mic fiu al lui Mozart, Franz Xaver Wolfgang Mozart.
În timpul vieţii sale, Salieri a dobândit un mare prestigiu ca dirijor şi compozitor, în principal pentru lucrările sale de operă, dar mai ales pentru muzica sacră sau muzica de cameră. Printre cele mai apreciate lucrări ale compozitorului se pot menţiona Armida (1771), La scuola de' gelosi (1778), Der Rauchfangkehrer (1781), Les Danaïdes (1784), aceasta din urmă prezentată pentru prima dată ca o lucrare a compozitorului Christoph Willibald Gluck, intitulată Tarare d'Ormus (1788), Palmira, Regina di Persia (1795) şi Falstaff o sia Le tre burle (1799). A compus un număr relativ mic de lucrări instrumentale, printre care se pot menţiona două concerte de pian, un concert pentru orgă scris în 1773, un concert pentru fluier, un concert pentru oboi şi orchestră (în 1774) şi un set de variaţiuni având la bază lucrarea La Follia di Spagna din 1815.
Salieri este îngropat în Matzleinsdorfer Friedhof (astăzi Zentralfriedhof) în Viena, Austria. La înmormântarea sa propria lui compoziţie Requiem în C major - compusă în 1804 - a fost cântată pentru prima oară. Monumentul său este împodobit cu o poezie scrisă de Joseph Weigl, unul dintre elevii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu