Elton John

Reginald Kenneth Dwight s-a născut la 25 martie 1947 ca singurul fiu al lui Stanley şi Sheila Eileen (născută Harris) Dwight şi a fost crescut în Pinner. Părinţii săi nu s-au căsătorit decât atunci când avea şase ani, când familia s-a mutat într-o casa detaşată din apropiere. A fost educat la Pinner Wood Junior School, Reddiford School şi Pinner County Grammar School până la vârsta de 17 ani când a părăsit şcoala pentru a începe o carieră în industria muzicală.

Când John a început să se gândească serios la o carieră muzicală, tatăl său a încercat să îl orienteze spre o carieră mai convenţională, cum ar fi domeniul bancar. John a declarat ca interpretările şi costumaţiile sale extravagante de pe scenă erau modalitatea sa de a se elibera de o asemenea copilărie restrictivă. Ambii părinţi ai lui John aveau înclinaţii spre muzică, tatăl său fiind un trompetist în trupa Bob Millar Band, o trupă de fanfară semi-profesională. Soţii Dwight au fost mari colecţionari de discuri şi i-au prezentat lui John cei mai populari cântăreţi şi muzicieni ai vremii iar John îşi aminteşte că a fost imediat prins de muzica rock and roll după ce mama sa a cumpărat discuri cu Elvis Presley şi Bill Haley & His Comets în 1956.

John a început să cânte la pian la vârsta de 3 ani şi, în mai puţin de un an, mama sa l-a auzit interpretând The Skater's Waltz a lui Winifred Atwell după ureche. După ce a interpretat la petreceri şi reuniuni de familie, la vârsta de 7 ani a început să ia lecţii de pian formale. A dovedit aptitudini muzicale în timpul şcolii, inclusiv abilitatea de a compune melodii. La varsta de 11 ani a obţinut o bursă la Academia Regală de Muzică.

Pentru următorii cinci ani asista la orele de sâmbată ale Academiei din centrul Londrei şi a declarat că îi facea plăcere să interpreteze lucrări de Chopin şi Bach şi să cânte în cor. Dar, în afară de acestea, se considera un elev obişnuit, deşi unii instructori au spus că era un "elev model" şi că în ultimii ani lua lecţii de pian în particular pe lângă orele sale de la Academie.

Mama lui John, deşi foarte strictă cu fiul ei, era mai vivace decât soţul ei. Din vreme ce Stanley Dwight nu era interesat de fiul său şi era adesea absent, John a fost crescut în principal de mama şi bunica sa maternală. Când tatăl sau era acasă, soţii Dwight aveau certuri care îl afectau mult. John avea 15 ani când părinţii săi au divorţat. Mama s-a recăsătorit cu un pictor, Fred Farebrother, un tată vitreg extrem de grijuliu şi devotat de care John s-a atasat şi îi spunea Derf (prenumele său scris invers). S-au mutat într-un apartament dintr-o clădire numită Frome Court, nu departe de prima casă. Aici John a compus melodiile care aveau sa îi lanseze cariera. A trăit aici până când a avut patru albume în topul 40 american.

La vârsta de 15 ani, cu ajutorul mamei şi tatălui său vitreg, Reginald Dwight a devenit un pianist de weekend la un local din apropiere, hotelul Northwood Hills, cântând de joi până duminică şi primind 35 de lire sterline pe săptămână. Cunoscut ca "Reggie", interpreta o serie de piese celebre, inclusiv piese de Jim Reeves şi Ray Charles, precum şi piese compuse de el.

În 1964, Dwight împreună cu prietenii săi au format trupa Bluesology. În timpul zilei îndeplinea sarcini pentru o companie muzicală iar noaptea ţinea spectacole solo în barul unui hotel din Londra şi lucra împreună cu Bluesology. La mijlocul anilor 1965, Bluesology însoţea muzicieni de soul şi R&B americani precum The Isley Brothers, Major Lance, Billy Stewart, Doris Troy şi Patti LaBelle and The Bluebelles. În 1966, trupa a susţinut pe Long John Baldry şi a interpretat de 16 ori la The Marquee Club.

După ce a eşuat să devină solist vocal pentru King Crimson si Gentle Giant, Dwight a răspuns unui anunţ postat în New Musical Express de Ray Williams, la vremea respectivă manager la Liberty Records. La prima lor întâlnire, Williams i-a dat lui Dwight un teanc de versuri scrise de Bernie Taupin, care a răspuns aceluiaşi anunţ. Dwight a compus muzica pentru versuri şi le-a trimis lui Taupin prin poştă, începând o prietenie care ţine până astăzi. În 1967, ceea ce avea să fie prima melodie Elton John/Bernie Taupin, Scarecrow, a fost înregistrată; când cei doi    s-au cunoscut, şase luni mai târziu, Dwight activa sub numele de "Elton John", în omagiu pentru saxofonistul Bluesology Elton Dean şi Long John Baldry.

Echipa formată din John şi Taupin s-au angajat la DJM Records ca şi compozitori în 1968 şi pentru următorii doi ani au compus melodii pentru diferiţi artişti precum Roger Cook şi Lulu. Taupin scria versurile în mai puţin de o oră şi le dădea lui John, care compunea muzica pentru ele într-o jumătate de oră, lăsând la o parte versurile dacă nu putea veni repede cu ceva pentru ele.

În această perioadă, John a mai activat ca pianist de studio pentru diferiţi artişti, inclusiv pentru melodia He Ain't Heavy, He's My Brother a lui The Hollies.

La îndemnul publicistului muzical Steve Brown, John şi Taupin au început să compună melodii mai complexe pe care John să le înregistreze pentru DJM. Primul single a fost I've Been Loving You(1968), produs de Caleb Quaye, fost chitarist la Bluesology. În 1969, împreună cu Quaye, toboşarul Roger Pope şi basistul Tony Murray, John a mai înregistrat încă un single, Lady Samantha, şi un album, Empty Sky.

Pentru următorul lor album, Elton John, John şi Taupin l-au angajat pe Gus Dudgeon ca producător şi pe Paul Buckmaster să se ocupe de aranjamente. Elton John a fost lansat în aprilie 1970 prin DJM Records/Pye Records în Regatul Unit şi prin Uni Records în Statele Unite. Primul single de pe album, Border Song, a intrat în Billboard Hot 100, ajungând până pe locul 92. Al doilea single, Your Song, a ajuns în Statele Unite în Top 10, ocupând locul 8 şi a devenit primul hit al lui John ca şi cântăreţ. Albumul avea să ajungă primul său hit, ajungând până pe locul 4 în Billboard 200.

În 1971 patru cântece se aflau simultan în lista primelor 10 în USA , lucru care nu s-a mai întâmplat de la Beatles. În acelaşi an începe să-i cadă părul, fapt care îl va determina să folosească perucă. În anii şaptezeci vine consacrarea sa ca un adevărat star. Are mari succese cc melodii ca "Crocodile Rock" (1972), "Candle In The Wind" (1973) "Bennie And The Jets" (1973) sau "Don’t Let The Sun Go Down On Me" (1974). 

Între 1972 şi 1975, şapte dintre discurile sale sunt pe primele locuri în vânzările din Marea Britanie. 

În 1975 a participat la filmul "Tommy", regizat de Ken Russell, după un scenariu al lui Pete Townshend, chitaristul lui The Who. în această perioadă Elton John a scandalizat opinia publică din cauza declaraţiilor sale referitoare la orientarea sa homosexuală. 

La începutul anilor '80 sfârşeşte relaţia sa cu Bernie Taupin şi astfel că muzica sa devine mai melodioasă. Produce noi hit-uri ca “I'm Still Standing” şi "Little Jeannie". Pe 14 februarie 1984 s-a căsătorit cu inginerul de sunet Renate Blauel. În iulie 1985, Elton John a participat la concertul Live Aid realizat pe stadionul Wembley din Londra, alaturi de nume mari ale muzicii internaţionale ca David Bowie, Sting, Eric Clapton, Phil Collins, Queen, şi alţii. 

În 1990 a fost profund afectat de moartea (din cauza SIDA) unui prieten care suferea de hemofilie, Ryan White. La funeralii, artistul a confirmat faptul că urma tratamente pentru a depăşi dependenţa sa de alcool, droguri şi că îşi trata bulimia.

În 1992 înfiinţează Elton John AIDS Foundation, una din cele mai mari organizaţii non profit pentru eradicarea SIDA, căreia îi va destina beneficiile obţinute din vânzarea discurilor singles. Elton John revine pe scena succeselor mai sobru în 1994 prin participarea sa la coloana sonoră a filmului “The Lion King “, scrisă în colaborare cu Tim Rice,  material pentru care artistul a obţinut premiul Grammy şi un premiu Oscar. 

Asasinatul prietenului său, Gianni Versace, precum şi moartea prinţesei Diana de Wales au fost două lovituri puternice pe care Elton John le-a resimţit în 1997.  A obţinut un succes prin rearanjarea piesei "Candle in the Wind", cu o ocazie mai tristă – e adevarat –  la moartea prinţesei Diana.

În anul următor a fost numit Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic, după ce a obţinut un premiu Grammy onorific pentru întreaga sa carieră muzicală. 

În anul 2000 a colaborat ca invitat la filmul "American Collective Soul", la tema "Perfect Day". În 2001 înregistrează încă o dată alături de Bernie Taupin, "Songs From the West Coast" urmându-i în 2004, cel de al   43-lea album din cariera sa,  "Peachtree Road". 

În decembrie 2005, Elton John a oficializat relaţia pe care o are de peste 12 ani, cu regizorul canadian David Furnish, odată cu intrarea în vigoarea a legii engleze referitoare la căsătoria homosexualilor. În septembrie 2006 lansează albumul "The Captain And The Kid", care se vrea urmarea albumului din 1975 "Captain Fantastic And The Brown Dirty Cowboy"; ambele discuri autobiografice au fost aclamate de critică. 

În 2000, la sărbătorirea împlinirii a 60 de ani, dintre care 40 de carieră artístică, Elton John a fost situat pe locul 6 în rândul "Personajelor Artístice de Influenţă Mondială", de către revista Forbes. În acest an, s-a editat de asemeni un DVD special cu apariţia sa live în New York Madison Square Garden (ce a avut loc la data de 25 martie, cu ocazia celei de a 60 a aniversări).  În aprilie 2008, a fost editat un disc special, cu un amestec din cele mai mari succese şi cu participarea solistului hip-hop Eminem, într-o lucrare numită "EMINELTON".

Artistul a ţinut 2 concerte şi în România, în faţa a peste 12000 de oameni  încântaţi de atmosferă şi de vocea cântăreţului. 

Ultimul album semnat de Sir Elton John este "The Union" şi constituie un alt proiect grandios în colaborare cu un alt mare artist, Leon Russel. 

Şi astăzi la împlinirea a 64 de ani, Elton John rămâne una dintre figurile cele mai reprezentative ale muzicii mondiale şi unul dintre cei mai mari artişti pop-rock din întreaga istorie a genului.