joi, 9 septembrie 2010

Brassaï

Pe numele său adevărat Gyula Halász, Brassaï s-a născut la Brașov, în Transilvania aflată pe atunci sub autoritate ungară în cadrul Imperiului Habsburgic. A crescut într-un mediu maghiarofon catolic, dar cosmopolit, tatăl său, Gyula Halász senior (1871-1969), fiind scriitor, ziarist și specialist în literatura franceză, iar mama sa, Matild Verzár, fiind descendenta unei familii armene asimilate la cultura maghiară.
La vârsta de 3 ani, în anul 1903, a petrecut pentru prima dată o perioadă la Paris, în vreme ce tatăl său a predat acolo la Sorbona. După terminarea studiilor la liceul real din Brașov în 1917, tânărul Gyula, atras de pictură și sculptură, a studiat la Academia de arte din Budapesta.

Izbucnirea primului război mondial l-a forțat însă să-și întrerupă studiile și să se înroleze în cavaleria austro-ungară în care a servit pe tot parcursul conflagrației. Dupa război, ca și mulți alți intelectuali ahtiați de schimbare, a fost atras pentru o vreme de idealurile revoluției de extremă stânga care au adus la putere efemera Republică Sovietică Ungaria și s-a înrolat în armata roșie maghiară. Căzând prizonier, aceasta i-a adus după doborârea regimului bolșevic, o scurtă perioadă de detenție. Neputând în urma acestui cazier să fie acceptat în Franța, așa cum își dorise, s-a hotărât să meargă în Germania, unde nu s-a lovit de împotrivirea autorităților. În anul 1920 a plecat la Berlin ca trimis al unor ziare din Ungaria și Transilvania și și-a reluat studiile în capitala germană, la Academia locală de arte frumoase din Charlottenburg. La Berlin a cunoscut înde-aproape artiști precum compatriotul Moholy Nagy, pictorii Kandinsky și Kokoschka
Începând din anul 1924 s-a stabilit definitiv în Franța, în Orașul Luminilor, pe care nu l-a părăsit vreme de șaizeci de ani. Și-a perfecționat franceza, citind opera lui Marcel Proust și versurile lui Jacques Prévert. Acesta din urma, ca și scriitorul american Henry Miller au devenit din cei mai apropiați prieteni ai săi . A frecventat împreună cu ei cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse.

Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria ,André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele antice, uneori în vreme de ploaie și ceață. (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931) Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de Brassaï, ceea ce în limba maghiară (Brassói sau Brassai) înseamnă "brașoveanul".
În anul 1933 a apărut întâiul său album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand,și care i-a adus un mare succes, mai ales în rândurile mediului artistic. O parte din fotografiile pe care le-a realizat le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, ca de pildă intelectualilor faimoși, sau stelelor teatrului și operei. Printre altele , a creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet,Henri Michaux, Jean Paul Sartre sau Simone de Beauvoir.

În anul 1956 filmul său "Tant qu'il y aura des bêtes" a fost cununat cu Marele Premiu Special al Festivalului de la Cannes ca filmul de cea mai mare originalitate.
Brassaï a scris 17 cărți și numeroase articole, între altele fiind și autorul unui roman „Povestea Mariei” ("Histoire de Marie") (1948), prefațat de Henry Miller. În îngrijirea editurii Universității din Chicago au apărut în traducere engleză și „Scrisorile către părinți” și „Conversații cu Pablo Picaso” (1964).
Brassai a încetat din viață la 8 iulie 1984 la Èze, în departamentul Alpes Maritimes, pe Coasta de Azur si a fost înhumat în cimitirul Montparnasse din Paris.
În anul 2000 văduva sa, Gilberte (născută Boyer) a organizat o mare expoziție în cinstea operei și amintirii sale, la Centrul Pompidou.
Cu douăzeci de ani mai tânără decât Brassaï, ea a decedat în anul 2005 și este înmormântată alături de artist la cimitirul Montparnasse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu