Isaac Albéniz

Unul dintre cei mai reprezentativi dintre compozitorii Spaniei, Isaac Albeniz, s-a născut la 29 mai 1860, în localitatea Camprodón din provincia Gerona. 




A compus în manieră naţională spaniolă şi, în acelaşi timp, a fost un virtuoz pianist. Acesta este motivul pentru care piesele sale pentru pian au cel puţin două elemente distincte: virtuozitate, dublată de poezie romanţată spaniolă.

Lucrările lui sunt pregnante tablouri sonore. Dintre acestea, amintim: Suita spaniolă, Amintiri din călătorii, Suita Spania, Cântece spaniole, ciclul Iberia, Navara, Rapsodia spaniolă pentru pian şi orchestră, Concertul pentru pian şi orchestră.

La comanda unor teatre a scris şi opere: „Verigheta magică”, „Henry Clifford” (pentru opera londoneză) şi „Pepita Jimenz” (pentru Opera din Paris).

Cher

Cherilyn Sarkisian LaPiere, alias Cher s-a născut în El Centro, California pe 20 mai 1946. Tatăl ei, John Sarkisian, era un refugiat armean care lucra ca şofer de camion. Mama ei, Georgia Holt, născută sub numele Jackie Jean Crouch în Sharp County, Arkansas pe 20 iunie 1927, era o actriţă aspirantă şi ocazional model, având o descendenţă amerindiană cherokee, engleză şi germană. Părinţii lui Cher divorţaseră când aceasta era foarte mică, fiind crescută în mare de mama sa, care se căsătorise cu Gilbert LaPiere, un bancher care o adoptase pe Cher. Datorită problemelor financiare, mama lui Cher a dat-o în grija unor alţi oameni când aceasta era încă copil. Mai târziu, când Cher a început să ia lecţii de actorie, mama sa i-a oferit banii necesari. Din cauza diagnosticării cu dislexie la vârsta de 16 ani, aceasta a fost nevoită să abandoneze studiile liceale. În acei ani, Cher a avut o relaţie scurtă cu Warren Beatty, care devenise recent cunoscut pentru rolul din Splendoare în iarbă.





La începutul anilor '60, Cher l-a întâlnit pe Sonny Bono, fiul unor imigranţi sicilieni ce lucra ca distribuitor la o băcănie. Încercând să descopere succesul muzical, trimitea adesea cântecele compuse de el diferitelor case de discuri de pe Sunset Boulevard. Şansa i s-a oferit odată cu postul de asistent pentru celebrul producător muzical Phil Spector. În timpul petrecut cu Spector, Bono şi-a perfecţionat modul de a compune şi a aranja versuri pe note. În 1964 a compus „Needles and Pins” (adesea considerat unul dintre cele mai bune piese ale sale) pentru The Searchers. În aceeaşi perioadă a întâlnit-o pe Cherilyn Sarkisian, atunci în vârstă de 16 ani. După ce a reuşit să-i găsească un servici angajând-o ca şi cântăreaţă de back-up pentru The Ronettes, Bono a convins-o pe timida Cher să se lanseze solo. În 1964 Cher şi-a lansat primul disc single, „Ringo, I Love You”, o piesă de dragoste dedicată lui Ringo Starr (membru Beatles), sub pseudonimul Bonnie Jo Mason însă din cauza vocii ei joase, mulţi oameni au crezut că piesa este cântată de un bărbat, lucru neacceptat atunci. Din această cauză, piesa nu s-a clasat în nici un top, iar radiourile au refuzat să o difuzeze. În urma eşecului, Bono a convins-o că cei doi ar trebui să formeze o pereche, pe lângă cariera ei solo. Iniţial s-au lansat sub pseudonimele Caesar and Cleo, dar primul lor single, „The Letter”, a fost un eşec. Următoarele piese promovate, „Do You Wanna Dance” şi „Love Is Strange” au avut aceeaşi soartă. Din cauza insuccesului proiectului, şi-au schimbat imaginea într-una şi numele de scenă în Sonny & Cher.
Inspirat de viaţa lui Cher, Bono a compus „Baby Don't Go”. Cântecul a reprezentat primul lor succes, atingând locul 8 în Statele Unite şi 11 în Regatul Unit, cu toate că albumul nu a făcut mare vâlvă.

În vara anului 1965 Cher şi-a lansat primul disc single sub acest nume. Piesa a devenit un succes de top 20 în Billboard Hot 100 şi top 10 în UK Singles Chart. Cher şi-a continuat cariera solo în paralel cu cea de membră a grupului Sonny & Cher. 

În 1965 Bono a compus cel mai mare hit al lor, „I Got You Babe”. După ce a semnat un contract cu Atco şi Atlantic Records, a început să înregistreze piesa cu echipament profesionist. Cu toate că Atco Records a considerat că „I Got You Babe” ar fi mai bună ca faţa B a piesei „It's Gonna Rain”, Bono era decis că alegerea lui era cea mai bună, astfel că a dus separat negocieri cu unele posturi de radio pentru a promova „I Got You Babe”. Considerând că imaginea lor era prea radicală pentru americani, la sugestia formaţiei britanice The Rolling Stones, Sonny & Cher au plecat în luna iulie într-un turneu în Marea Britanie. Aici, cei doi au fost daţi afară din hotelul Hilton datorită îmbrăcăminţii lor, fiind considerat de mulţi un truc pentru a atrage atenţia. În următoarele zile, presa a fost pe urmele lor mereu, apărând chiar şi pe coperta revistei The Daily Telegraph. La întoarcerea în Statele Unite, Sonny & Cher erau consideraţi ca făcând parte din „invazia britanică”. Datorită succesului piesei „I Got You Babe” la câteva posturi de radio din Los Angeles, directorul casei de discuri Atlantic Records s-a hotărât să o promoveze, anulând planurile pentru „It's Gonna Rain”.

Pe 31 iulie, „I Got You Babe” a intrat în primele 40 de poziţii ale clasamentului Billboard, iar la numai trei săptămâni de la lansare, piesa a ajuns pe primul loc. La scurt timp, a preluat locul 1 şi în UK Singles Chart. Piesa s-a dovedit a fi un succes de crossover, atingând locul 19 în clasamentele R&B din SUA. Succesul cântecului a dus la vânzarea discului single în peste trei milioane de exemplare. În următoarea săptămână, cei doi au fost invitaţi la cele mai importante emisiuni din acea perioadă, printre care Ready Steady Go (de două ori), Disc a Go Go şi Gadzooks. 

Al doilea album de studio, Look at Us, care conţinea hitul „I Got You Babe” a fost lansat în acelaşi ani, fiind puternic inspirat de muzica lui Bob Dylan. A staţionat pe locul 2 în Billboard 200 timp de opt săptămâni, devenind unul din cele mai de succes albume ale anului 1965 şi cel mai de succes album al lor, având vânzări de 2 milioane de exemplare în toată lumea şi un disc de aur din partea RIAA.

Imaginea hippie a grupului, în special a lui Cher a devenit apreciată de adolescenţi. Aceasta a introdus în modă pantalonii evazaţi, iar o întreagă generaţie de fete şi-au îndreptat părul cu fierul de frezat părul pentru a obţine un look asemănător cu părul ei lung şi negru.

Tot în 1965, Cher s-a lansat solo, în paralel cu munca alături de Bono ca parte a grupului muzical. Albumul de debut solo, intitulat "All I Really Want to Do", a fost primit cu recenzii bune şi s-a bucurat de succes comercial, atingând locul 7 în UK Albums Chart şi 16 în Billboard 200. De pe album a fost extras un singur single, o preluare după Bob Dylan, „All I Really Want to Do”, ce a atins locul 15 în Billboard Hot 100 şi top 10 în UK Singles Chart.

În încercarea de a profita de succesul iniţial al duo-ului, Sonny a produs repede un proiect de film pentru ei. Lansat în 1967, "Good Times" s-a dovedit a fi un eşec mare, în ciuda faptului că regizorul fusese William Friedkin şi că alături de Sonny şi Cher apăruse şi George Sanders.

La sfârşitul anului 1967, grupul vânduse peste 40 de milioane de exemplare de albume şi discuri single.

Totuşi, succesul lui Sonny & Cher a început să scadă odată cu anul 1968. Stilul lor muzical uşor, cu influenţe folk şi modul de viaţă fără droguri au devenit neapreciate de public, într-o perioadă în care rock-ul psihedelic devenise tot mai popular, odată cu schimbările în America de la sfârşitul anilor '60. Singurul copil al cuplului, Chastity Bono s-a născut pe 4 martie 1969. Cei doi au mai făcut un film, de asemenea un eşec, în 1969, Bono scriind şi producând Chastity, care trebuia să fie debutul într-un rol dramatic al lui Cher.

Sonny a venit cu ideea ca cei doi să înceapă o carieră în Las Vegas, cu Cher în rolul soţiei cu „limbă ascuţită” iar el ţinta ei. În realitate, Bono controla toate aspectele programului lor artistic, de la aranjamentul muzical la scrisul glumelor. Cu toate că succesul venea încet, norocul lor a apărut când Fred Silverman, producătorul postului de televiziune CBS i-a văzut, observând potenţialul lor pentru o emisiune de estradă.

În 1970, Sonny şi Cher au apărut în prima emisiune a lor, "The Sonny and Cher Nitty Gritty Hour". Fiind o combinaţie între umor slapstick, sketchuri şi muzică live, emisiunea a fost un adevărat succes.

Cuplul a atras atenţia redactorului şef de la CBS, Fred Silverman, după ce fuseseră co-prezentatori ai emisiunii The Merv Griffin Show, acesta oferindu-le propria lor emisiune de varietăţi. The Sonny and Cher Comedy Hour a debutat în 1971 în grila de programe pentru vară. Emisiunea s-a întors şi vara următoare, devenind un succes de top 10. În total, emisiunea a primit 15 nominalizări la premiile Emmy, câştigând unul pentru regizare. 

De-a lungul celor patru sezoane ale sale, numeroase vedete au apărut ca invitaţi, printre care: Chuck Berry, Carol Burnett, George Burns, Dick Clark, Tony Curtis, Bobby Darin, Phyllis Diller, Farrah Fawcett, Merv Griffin, The Jackson Five, Jerry Lee Lewis, Steve Martin, Ronald Reagan, Burt Reynolds, Lynn Anderson, The Righteous Brothers, Sally Struthers, The Supremes şi Raquel Welch. Cu ocazia succesului obţinut, duo-ul şi-a relansat şi cariera muzicală, lansând încă patru albume sub egida caselor de discuri Kapp Records şi MCA Records, obţinând încă două melodii de top 10: „All I Ever Need Is You” (1971) şi „A Cowboy's Work Is Never Done” (1972).

La data de 10 noiembrie 1998 a început comercializarea celui de-al douăzeci şi treilea album de studio al lui Cher, intitulat "Believe". Discul, care a fost promovat de către casa de înregistrări Warner Bros., a obţinut succes comercial la nivel internaţional, fiind comercializat în peste 20 de milioane de exemplare. Site-ul Allmusic a discreditat interpretarea lui Cher de pe acest album, criticând lipsa de implicare sufletească a cântăreţei spunând: „Cher şi-a pus doar numele de divă pe acest album, neimplicându-se sufleteşte”. Totuşi, criticii au apreciat efectele sonore revoluţionare care au fost înregistrate pe acest material discografic. Dublările digitale suprapuse vocii lui Cher pe unele cântece au stârnit interesul publicului şi a fost numit „Efectul Cher”.

Primul single promovat poartă numele albumului pe care este inclus "Believe". Cântecul a devenit rapid un hit de talie internaţională, câştigând prima poziţie în clasamentele de specialitate din peste 23 de ţări. 

Cu sau fără intervenţiile chirurgiei estetice, Cher arată şi  azi, la 65 de ani ca o femeie 

de 30 de ani, 

 relaţia dintre ea şi fiica ei, ce nu a funcţionat întotdeauna perfect, s-a calmat, Cher     

reuşind să-şi înţeleagă fata ceva mai rebelă ce striga în public că este lesbiană, şi să o determine să 

slăbească  (aceasta având în 2006 aproximativ 130 Kg). 

Actriţă, cântăreaţă pop-rock,compozitoare, 

autoare de texte, producătoare de filme şi designer de

modă

, Cher  este deţinătoarea unui premiu Oscar, a unui premiu Grammy, a unui premiu Emmy şi a

trei Globuri de Aur. 

Face parte din cei 5 artişti ai lumii, alături de Frank Sinatra, Barbra Streisand, Jamie Fox şi Bing

Crosby, care deţin în palmares AUR pentru interpretare actoricească şi pentru activitatea muzicală

de excepţie.

James Brown

S-a născut la 3 mai 1933, în oraşul Barnwell din Carolina de Sud. 
Copilăria şi-a petrecut-o în condiţii grele, ajutând la întreţinerea familiei, culegând bumbac de pe câmpurile din apropierea casei şi lustruind papuci în oraş. În timpul liber cânta în împrejurimile oraşului şi se ocupa cu mici fărădelegi. 
La vârsta de 16 ani a fost trimis la centrul de reabilitare pentru minori din Toccoa, fiind acuzat de jaf armat. Aici îl întâlneşte pe Bobby Byrd a cărui familie îl ajută să iasă din detenţie. După trei ani petrecuţi în spatele gratiilor, James Brown nu mai avea voie să se întoarcă în Augusta sau în Richmond County, asta fiind una dintre condiţiile eliberării. 
Îşi concentrează atenţia asupra sportului – mai întâi încearcă box-ul, la care renunţă, apoi baseball-ul, la care, de asemenea, renunţă după o accidentare la picior. 





La începutul anilor '50 îşi începe şi cariera în muzică, alături de sora lui Bobby Byrd, Sarah, în grupul “The Gospel Starlinghters”. 
În cele din urmă intră în trupa lui Bobby – “The Avons”. Numele grupului se schimbă în “The Famous Flames”, moment în care James Brown şi grupul semnează un contract cu King Records. 





Primul lui hit a fost "Please, Please, Please", apărut în 1956 sub titulatura "James Brown with the Famous Flames". Piesa se vinde în peste un milion de copii şi ajunge pe locul 5 în topul de R&B. 
După alte 9 piese ce nu au avut succes, casa de discuri era gata să renunţe la el, însă în 1958 revine cu piesa  "Try Me", hit care  a ocupat locul 1 în topul de R&B. 





În tot acest timp James preia controlul asupra trupei şi transformă “The Famous Flames”  în trupa sa de acompaniament. Cu toate că era celebru în sudul Statelor Unite, cu o prezenţă bună în R&B Top 10, James Brown nu era încă recunoscut pe plan naţional. Toate acestea se schimbă odată cu lansarea albumului  “Live at the Apollo” în 1963. 


În 1965 va lansa piesele "Papa's Got a Brand New Bag" şi "I Got You (I Feel Good)",  hituri după care este recunoscut şi astăzi. James Brown este artistul cu cele mai multe piese din topul billboard hot 100 – şi deţine un record destul de ciudat – nu a ajuns niciodată pe locul 1 în acest top. O altă ciudăţenie o reprezentau sprâncenele lui, care erau de fapt nişte tatuaje!!!





James Brown a fost o verigă foarte importantă în evoluţia stilurilor gospel, R&B, soul şi funk. Şi-a lăsat ampreta şi asupra altor genuri, cum ar fi, rock, jazz, regge, disco, dance sau muzică electronică şi hip-hop. 





Artistul s-a stins din viaţă la 25 decembrie 2006, la vârsta de 73 de ani, în urma unei pneumonii.