Margot Fonteyn

S-a născut sub numele Margaret sau Peggy Hookham la Reigate,Surrey, ca fiică a unui inginer englez şi soţiei acestuia, Hilda. Aceasta din urmă era copilul nelegitim al industriaşului brazilian Antonio Gonçalves Fontes şi al unei tinere dintr-o familie irlandeză protestantă, Evelyn Maud Acheson.
Devreme în cariera ei de balerină, Margaret a abandonat numele ce i se părea fără strălucire Hookham în favoarea celui, mai exotic, al bunicului Fontes, ulterior schimbându-l în Fonteyn (aşa cum a procedat şi fratele ei, fotograful Felix Fonteyn). Şi prenumele şi l-a preschimbat în Margot.
Familia a peregrinat multă vreme dupa necesităţi impuse de munca tatălui. Conştientă de talentul fetiţei, mama ei a înscris-o pe Margaret (la început şi pe fratele ei, Felix) la lecţii de balet, încă de la vârsta de patru - cinci ani. Mai întâi la o şcoală din localitatea natală, apoi în timpul sejurului lor la Baling, în Malaya, vreme de 3 ani la şcoala de balet a lui Grace Bosustow [1]. [2] O întrerupere silită de transferul activităţii tatălui (inginer al unei companii de tutun) la Louisville,Kentucky în SUA a fost prilejul unor lecţii de step dance, nemulţumitoare din punctul de vedere al elevei şi a părinţilor. Mutarea familiei în China (pe rând la Tianjin, Hong Kong şi Shanghai) a permis revenirea lui Margaret la studiul temeinic al baletului, vreme de alţi doi ani, la studioul din Shanghai al lui George Goncharov. Într-o vacanţă la Londra în această perioadă a mai fost şi eleva lui Nikolai Legat şi a asistat la câteva spectacole de balet la Old Vic având drept solişti pe Alicia Markova, Anton Dolin şi Lopokova, care au lăsat asupra ei o impresie extraordinară. Întoarsă cu ai săi, la 14 ani, la Londra, a continuat să se perfecţioneze sub supravegherea Verei Volkova şi a prinţesei Serafina Astafieva. După lecţii urmate la Paris cu altecâteva din marile maestre ale baletului clasic din vremea aceea - Olga Prebrajenskaia şi Mathilde Ksessinskaya, amândouă eleve ale lui Marius Petipa, Margot Fonteyn s-a alăturat şcolii Baletului Regal, pe atunci denumit Teatrul Wells al lui Sadler (Vic-Wells) de sub conducerea lui Ninette de Valois. În anul 1934 a debutat în baletul „Spărgătorul de nuci” în rolul unuia din cei 32 de Fulgi de zăpadă. În continuare s-a perfecţionat în cadrul companiei, cu Ninette de Valois, Tamara Karsavina,ş.a., şi urmărind de aproape munca vedetei ansamblului, Alicia Markova.

A dansat alături de principalii solişti masculini ai Baletului regal englez, inclusiv Robert Helpman, cu care a format în anii 1940 un cuplu de succes, cu Michael Somes cu care a dansat în deceniul următor,şi cu David Blair. Iar în 1962, la vârsta de 42 ani, când cântărea deja perspectiva retragerii, a început prodigioasa ei colaborare cu tânărul transfug de 23 ani de la Baletul Kirov din Leningrad, Rudolf Nureiev, aceasta prin producţia „Giselle” a companiei Baletului Regal (premiera la 21 februarie 1962) „Ea reprezintă pentru mine tinereţea eternă” s-a exprimat despre ea Nureiev. [3] Iar în altă parte: „În finalul Lacului Lebedelor, când ea părăseşte scena în splendidul ei costum alb, aş urma-o până la capătul pământului". Legătura profesională dintre cei doi a continuat până la retragerea ei oficială din activitate, în 1979. În 1963 Sir Frederick Ashton a creat pentru cei doi o adaptare a „Damei cu camelii” a lui Dumas fiul, „Marguerite şi Armand”. De asemenea au apărut împreună in cadrul Baletului regal într-un spectacular „Romeo şi Julieta” (pe muzica lui Prokofiev(1965) în coregrafia lui Kenneth MacMillan, iniţial concepută pentru cuplul Lynn Seymour şi Christopher Gable. De asemenea, într-o versiune cinematografică a spectacolului cu „Lacul lebedelor”(1967) realizat cu Baletul de Stat din Viena, în „Les Sylphides” (pe muzica de Chopin, orchestrată de Glazunov) şi în „Le Corsaire Pas de Deux” (din baletul lui Adolphe Adam. Fonteyn şi Nureiev au rămas prieteni loiali pe tot parcursul anilor, în pofida diferenţelor de vârstă, de mentalitate şi de temperament. În anul 1967 cei doi au fost arestaţi după un spectacol la San Francisco, la o descindere a poliţiei în timpul unei petreceri la Heigh-Ashbury la care fuseseră invitaţi . Şi după ce Margot Fonteyn s-a retras la ferma ei de vite din Panama a continuat să stea de vorbă cu Nureiev la telefon de mai multe ori pe săptămână, deşi nu avea în casă un aparat de telefon la îndemână. Iar când ea s-a îmbolnavit de cancer Nureiev a ajutat-o la plata multora din tratamentele medicale şi a vizitat-o frecvent, în ciuda programului său foarte încărcat şi a propriilor sale probleme medicale (s-a îmbolnăvit el însuşi de SIDA şi a decedat în urma complicaţiilor acestei boli în anul 1993). Într-o emisiune documentară despre Fonteyn Nureiev a afirmat că ei doi au dansat cu "un singur corp şi un singur suflet" şi că Margot a fost tot ce a avut. In lumea extrem de competitivă a baletului, Margot Fonteyn a fost renumită şi pentru înaltul ei profesionalism, şi pentru loialitatea faţă de prietenii ei. Poziţia ei de mare stea a ansamblului Baletului Regal nu a pus nici un fel de obstacole în faţa directoarei Ninette de Valois în a cultiva şi alte talente ca Nadia Nerina, Svetlana Beriosova, Lynn Seymour sau Antoinette Sibley.

Margot Fonteyn a avut în anii 1940 o lunga relaţie intimă dar fără căsătorie, cu compozitorul şi dirijorul Constant Lambert, care a jucat un rol de seamă in cariera ei si in general în activitatea ansamblului Baletului regal. În anul 1955 ea s-a căsătorit cu dr.Roberto Arias, diplomat din Panama, aflat în oficiu la Londra, şi cunoscut ca playboy. În anul 1954 Margot Fonteyn a devenit preşedinta Academiei Regale de Dans, iar în anul 1956 regina Elisabeta a II-a i-a conferit titlul de Dame a Imperiului Britanic. . Din 1959 a devenit free-lancer până spre sfârşitul anilor, după care a interpretat roluri minore ca oaspete - ca de pildă Lady Capulet in „Romeo şi Julieta”. Căsnicia a fost la început destul de problematică din cauza aventurilor extraconjugale ale sotului. Pe deasupra, Margot Fonteyn a fost o dată arestată în urma unui complot antiguvernamental în care a fost implicat dr.Arias. În anul 1965 un rival politic l-a impuşcat pe Roberto Arias şi l-a rănit sever, lăsându-l cvadriplegic pe tot restul vieţii. Pentru a putea face faţă cheltuielilor de îngrijire a soţului ei, Fonteyn a continuat să lucreze până ce a împlinit 60 de ani, in 1979,. deşi suferea de artrită la picior. La celebrarea retragerii ei din activitatea artistică publică i s-a acordat oficial de către Baletul Regal titlul de prima ballerina assoluta. In 1990 Baletul Regal a executat un spectacol de gală special pentru a colecta donaţii în favoarei lui Fonteyn, care ajunsese fără resurse suficiente din cauza cheltuielilor medicale şi de asistenţă pentru soţul ei. La scurt timp după decesul lui, lui Margot Fonteyn i s-a decelat un cancer care s-a dovedit fatal.