Nina Simone

Nina Simone - rebelă şi revoltată

de Oltea Şerban-Pârâu

S-a născut sub numele Eunice Waymon la Tryon (Carolina de Nord), un mic orăşel turistic din sudul Statelor Unite, în familia cu 8 copii a cuplului de pastori metodişti John şi Mary-Kate Waymon, la 21 februarie 1933. A început să cânte la pian de mică şi spera să se îndrepte către o carieră de concertistă de muzică clasică. La şase ani şi jumătate, Eunice a luat primele lecţii de pian de la domnişoara Massinovitch, "miss Mazy", care o învaţă să cânte Bach şi Beethoven, ajutând-o în paralel să adune bani pentru a se pregăti pentru concursul de admitere la Curtis Institute of Music din Philadelphia. Este respinsă, pentru că era negresă, susţine ea. America anilor '50 ar fi putut accepta oare ideea unei pianiste concertiste afro-americane ? Greu de spus. Ceea ce este sigur este că Eunice, care va studia mai târziu la Julliard School din New York, se va afunda din acel moment în destinul devenit obligatoriu pentru muzicienii afro-americani: club plin de fum, jazz, blues. Din admiraţie faţă de Simone Signoret, îi adoptă prenumele. În scurt timp, Nina Simone entuziasmează publicul cu versiunile ei la "I Love You Porgy" de Gershwin, apoi la "My Baby Just Cares For Me", "I Put A Spell On You" sau "Don't Let Me Be Misunderstood", care va fi reluat de Animals.




Militantă pentru drepturile negrilor

În anii '60, Nina Simone este o militantă activă a Mişcării pentru drepturile civice. Poate fi văzută în permanenţă alături de Martin Luther King, dar şi lângă Stockely Carmichael sau Malcolm X. Ea compune "Young, Gifted And Black", care va deveni un veritabil imn al militanţilor negri, apoi "Mississippi Goddam" (pentru cei patru copii morţi într-un atentat rasist din Alabama, în 1963). Visul de egalitate rasială ia sfârşit o dată cu asasinarea lui Martin Luther King. Un soţ escroc o părăseşte. Pleacă din Statele Unite în Liberia, unde era stabilită prietena ei sud-africană Miriam Makeba. Acolo va rămâne timp de patru ani, după care va petrece cel mai mult timp în Franţa.
Furtunoasă, dezordonată, uneori disperată, Nina Simone revine în anii '80 cu o bulversantă interpretare a cântecului "Ne me quitte pas" al lui Jacques Brel. Aşezată la pian, cu un aer sumbru sau, dimpotrivă, veselă, Nina Simone emoţiona întodeauna. Vocea ei gravă şi puternică a sedus de la început publicul internaţional. Refuzând compromisul, ea şi-a condus viaţa de femeie afro-americană cu hotărâre, chiar dacă din această cauză a trebuit să treacă prin diferite probe. Va pierde mult: bani, amanţi, chiar demnitatea. În Africa, "patria ei ancestrală", Nina Simone s-a angajat în lupta împotriva inegalităţilor şi intoleranţei. Şi-ar fi dorit să moară pe continentul strămoşilor ei.




Ca numeroase figuri ale muzicii negre din generaţia ei, muzicieni de blues sau pionieri ai rockului precum Chuck Berry, Nina Simone a fost la începutul carierei victima unor manageri lipsiţi de scrupule. În tinereţe a semnat contracte nefavorabile, care o vor conduce către regrete (din păcate, tadive). Astfel, în 1987, atunci când cântecul ei "My Baby Just Cares For Me" a cunoscut o a doua carieră în cadrul unei campanii publicitare Chanel, ea nu va beneficia practic de nici un venit suplimentar, pentru că cedase drepturile de autor anterior acelui moment pentru o sumă forfetară. Ca şi Ray Charles - al cărui echivalent feminin poate fi considerată - Nina Simone s-a bucurat întotdeauna de o mare popularitate în Europa.

Principalele cântece interpretate de Nina Simone de-a lungul carierei au fost "I Love You Porgy" (1959), "My Baby Just Cares For me" (1960, a doua carieră în 1987), "I Put A Spell On You" (1962), "Don't Let Me Be Misunderstood" (1964), "Mississipi Goddam" (1966), "To Be Young, Gifted And Black" (1969), "Why The King Of Love Is Dead" (1968, inspirat de asasinarea lui Martin Luther King), "Ain't Got No - I Got Life" (1969, extras din comedia muzicală Hair), "To Love Somebody" (1969), "Here Comes The Sun" (1970), "Baltimore" (1978).


Prin capriciile, extravaganţele şi talentul ei, Nina Simone încarna "diva de jazz prin excelenţă, un amestec de exigenţă şi revoltă cu caracter fantast, uneori violent". În 1995, un tribunal francez o condamna la opt luni de închisoare pentru că rănise cu un pistol un adolescent care se juca în preajma proprietăţii ei de la Bouc-Bel-Air, făcând prea mult zgomot, după gustul ei. În 1987, la relansarea publicitară a cîntecului "My Baby Just Cares For Me", ea a refuzat să cânte piesa pe scenă, spre dezamăgirea publicului epocii, care nu înţelegea de ce ea nu accepta să cânte o temă care se bucura de o a doua tinereţe în circuitul radiofonic.

În momentul morţii, Nina Simone lucra la un proiect muzical. Ultimul ei album, Single Woman apăruse în 1994 la Warner. Cântăreaţa, care nu s-a oprit niciodată din cariera concertistică, urma să susţină spectacole în acest an în Australia, Japonia şi Statele Unite.

(acest articol a fost preluat de la http://atelier.liternet.ro/articol/334/Oltea-Serban-Parau/Nina-Simone-rebela-si-revoltata.html)