Steve Hackett

S-a născut la 12 februarie 1950, în Pimlico, un mic cartier situat în centrul Londrei. Şi-a început studiile la Sloane Grammar School din Chelsea. De mic a fost obişnuit cu diverse instrumente muzicale, nefiind însă atras în mod special de chitară, până la vârsta de 12 ani, când a început să studieze, cântând pe note. La 14 ani, a început să înveţe singur instrumentele cu coarde şi să experimenteze gamele muzicale. Cel mai mult a fost influenţat de muzica lui J.S.Bach şi a lui Mario Lanza.
Primele trupe cu care a colaborat au fost Canterbury Glass şi Sarabande, iar primele înregistrări ale sale au loc în 1970, alături de trupa Quiet World, în care fratele său, John Hackett cânta la flaut. Steve a plecat însă la scurt timp după apariţia unicului lor album, "The Road".



Steve, în timp ce-şi căuta o nouă trupă cu care să colaboreze, a dat un anunţ în revista Melody Maker. Anunţul, în care Steve declara că este "determinat să facă eforturi dincolo de formele existente ale muzicii obişnuite",i-a atras atenţia lui Peter Gabriel de la Genesis, care l-a contactat. Grupul Genesis îşi pierduse de puţin timp unul din membrii săi fondatori, chitaristul Anthony Phillips. Hackett a fost astfel cooptat în celebrul grup, în decembrie 1970.
Primul album scos alături de Genesis, a fost "Nursery Crime", în 1971. Steve s-a evidenţiat imediat în cadrul grupului, schimbând sound-ul partiturilor de chitară.
A cântat în cadrul grupului Genesis aproximativ 7 ani, până în octombrie 1977, perioadă în care a scos alături de colegii săi, cele mai reprezentative albume semnate de prestigioasa trupă.




Din 1978 îşi continuă cariera solo cu albumul "Please Don't Touch", după ce, în 1975, scotea primul său album, "Voyage of the Acolyte". La primul album însă, colaborarea cu Mike Rutherford şi Phil Collins, colegii săi de la Genesis, a făcut ca sound-ul acestui album să semene aproape în totalitate cu cele scoase de trupă.




Următoarele două albume ale artistului, au abordat o atmosferă de rock progresiv mai accentuată. Atât "Spectral Mornings" din 1979, cât şi "Defector" din 1980 au figurat pe locurile fruntaşe din TOP 40 al albumelor din SUA şi Marea Britanie.
Prima schimbare majoră în stilul interpretativ al lui Steve Hackett s-a produs în 1981, odată cu apariţia albumului "Cured". Deşi albumul conţine unele piese progresive şi clasice, reprezentative pentru Hackett, albumul are o abordare mai apropiată de muzica pop. Albumul a mai fost remarcat, de altfel, şi prin absenţa instrumentiştilor de marcă cu care Steve îşi obişnuise publicul. Deşi în SUA acest album nu a fost foarte bine cotat, în Marea Britanie a ajuns totuşi pe locul 15 în topuri.



Au urmat albumele "Highly Strung" în 1982, un album cu elemente de muzică electronică, iar în 1984, "Till We Have Faces" îmbină stilul propriu al lui Hackett cu elemente de percuţie din muzica sud-americană. Aceste insert-uri de muzică sud-americană(braziliană, mai precis) vin după colaborarea lui Steve din 1983, la albumul artistului brazilian Richie "Voo de Coração".



Din 1986 Steve fondează un nou super grup, denumit GTR, alături de Steve Howe de la Yes, Max Bacon, Phil Spalding şi Jonathan Mover, dar părăseşte rapid proiectul, în urma neînţelegerilor financiare şi manageriale ale grupului.
Cariera solo a lui Steve a continuat printr-o serie de înregistrări de muzică experimentală, îmbinând elemente acustice cu efecte de chitară. Unul dintre cele mai reprezentative albume din această categorie este "A Midsummer Night's Dream" din 1997, în care Steve este acompaniat de Orchestra Filarmonică din Londra.



În luna iunie a anului 2009, Steve Hackett a anunţat lansarea unui nou album, în colaborare cu câţiva artişti de renume, printre care, chiar chitaristul Anthony Phillips, pe care l-a înlocuit la începutul carierei sale de la Genesis. Albumul intitulat "Out of the Tunnel's Mouth" a apărut în luna noiembrie 2009. În luna august a aceluiaşi an, editura Wymer Publishing a publicat o biografie autorizată a lui Steve Hackett, intitulată "Sketch-urile lui Hackett", scrisă de Alan Hewitt.