S-a născut la data de 12.02.1923 la Florenţa, numele său adevărat fiind Gianfranco Corsi. După decesul mamei sale, survenit în urma unei tuberculoze, Franco este crescut de o verişoară de-a tatălui său. În perioada postbelică studiază arta şi arhitectura la Universitatea din Florenţa şi lucrează cu regizori precum Vittorio DeSica, Roberto Rossellini şi Luchino Visconti. În 1946 se alătura lui Luchino Visconti ca actor şi regizor. După colaborarea cu Visconti la "La terra trema" şi alte câteva filme, îşi orientează atenţia spre teatru. Prima mare realizare ca decorator de teatru o reprezintă "L’Italiana in Algeri" pentru celebrul teatru La Scala din Milano. A lucrat la nenumărate alte piese de operă şi teatru, precum "La traviata", "La Boheme", "Tosca", "Falstaff" şi "Carmen".
Realizează primul lung metraj în 1957: "Camping". Pasionat de Shakespeare, realizează "Romeo şi Julieta" (1968), iar mai târziu "Hamlet" (1990) cu Mel Gibson şi Glenn Close. După mai mulţi ani de absenţă, revine pe platouri în 1996 cu "Jane Eyre", "Un ceai cu Mussolini" (1999), în 2002 cu "Callas forever", iar în 2005 cu "Tre fratelli". În 1999, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Karlovy Vary primeşte Globul de Cristal pentru contribuţii artistice de excepţie în lumea cinematografiei. În noiembrie 2004 primeşte din partea Regatului Unit rangul de Cavaler de Onoare.
Zeffirelli s-a născut şi s-a format la Florenţa într-o atmosferă bilingvă(familia avea multe contacte cu un grup de intelectuali britanici, care l-au inspirat mai târziu în realizarea filmului "Tea with Mussolini" (1999).
În timpul celui de-al doilea Război Mondial a luptat la partizani inainte de debarcarea soldaţilor britanici ai primului regiment de scoţieni, unde a servit drept translator. Debutul său ca realizator de cinema s-a produs în 1957 în comedia, "Camping", în care juca – pe atunci debutantul - Nino Manfredi.
În anii '60 şi–a scris şi pus în scenă propriile “opere “ pe scenele teatrelor din Londra şi New York, după care a trecut la cinema. Dintre montările făcute sub bagheta sa, printre cele mai importante sunt: "Tosca" la Royal Opera House(1964) cu Maria Callas şi Tito Gobbi, şi mai multe opere la Metropolitan Opera House din New York, incluzând "Boema" şi "Turandot".
Prietenia sa cu Maria Callas a pus-o pe pânza cinematografului în filmul "Callas Forever", unde Jeremy Irons interpreta un personaj ce părea a fi chiar Zeffirelli.
Dar începutul carierei de “regizor de succes“ a început cu ecranizarea piesei "Îmblânzirea Scorpiei a lui William Shakespeare în 1967(The Taming of the Shrew) avand în distribuţie un cuplu foarte în vogă în acea perioadă: Richard Burton şi Elizabeth Taylor.
Lovitura de graţie o va da cu ecranizarea altei piese de Shakespeare, cu "Romeo şi Julieta", făcând din această versiune, “cea mai realizată“ versiune de până atunci(şi până acum), reuşind un succes de renume pe plan mondial. Filmul a marcat o epocă în creaţia regizorului. După aceasta, Zeffirelli a început o carieră destul de neregulată, cu filme bune şi comune, rezultate deosebit de interesante alături de Plácido Domingo("La traviata" şi "Otello") şi luxoasa versiune a lui "Hamlet" din 1990 şi primită cu entuziasm de public.
De altfel în 1977 a produs un film ambiţios pentru cinematografie şi televiziune, film numit "Jesus of Nazareth", cu distribuţia extrem de convingătoare a lui Robert Powell şi cu o durată de aproape 6 ore. Este una din versiunile cele mai vizionate ale vietii lui Isus, dintre cele 140 de versiuni făcute. Este cea mai difuzata în perioada Săptămânii Mari în toate ţările creştine de pe glob.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu