Lucian Freud

S-a născut într-o familie de evrei austrieci care pe drept cuvânt poate fi considerată ca făcând parte din aristocraţia intelectuală a Europei. Bunicul lui - Sigmund Freud, creatorul psihanalizei - este unul din cei mai străluciţi oameni de ştiinţă ai secolului al XX-lea. Familia Freud s-a mutat din Moravia la Viena, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Ernst Freud, ultimul fiu al lui Sigmund Freud, studiază arhitectura şi se stabileşte la Berlin, unde Lucian Freud vine pe lume la 8 decembrie 1922. Pentru studiile secundare este înscris la gimnaziul francez din Berlin, unde se serveşte cu egală îndemânare atât de peniţă, cât şi de pensulă. În Germania începe însă să se facă simţită ameninţarea naţional-socialismului. Familia Freud este din ce în ce mai neliniştită şi, în 1933, părăseşte Germania, stabilindu-se la Londra.

Când ajunge în Anglia, Lucian Freud are aproape unsprezece ani. Este înscris la şcoala Darlington Hall din Devon, o instituţie cu vederi foarte progresiste, dar Lucian este dezamăgit de profesorul lui de desen. În anul 1938, Ernst Freud prezintă sculptura fiului său, un cal cu trei picioare pe un fundament de calcar, la Central School of Art and Crafts din Londra, şi adolescentul este imediat primit la studii. Pictura pune din ce în ce mai mult stăpânire pe el. Începând din 1939, frecventează East Anglian School of Painting and Drawing din Dedham, condusă de pictorul Cedric Morris.

În 1936 are loc la Londra o mare expoziţie retrospectivă consacrată suprarealismului. Cu acest prilej, Lucian Freud are ocazia să cunoască operele lui Hans Arp, Joan Miró şi Giorgio De Chirico. Influenţa lui De Chirico transpare în compoziţia The Painter's Room ("Camera pictorului", 1943), dar suprarealiswmul nu-l atrage.

După terminarea războiului artistul se hotărăşte să întreprindă o călătorie de studii. În anul 1946 ajunge în Grecia, unde creează naturi moarte miniaturale. După câteva luni va pleca la Paris, însoţit de Kathleen Graham, cunoscută sub numele de Kitty, cu care se căsătoreşte. Kitty va deveni modelul preferat al artistului, în a cărui creaţie portretul începe să ocupe un loc din ce în ce mai privilegiat. 

În afara artei franceze, Freud îşi găseşte inspiraţia în pictura germană şi în cea flamandă. Pleacă la Colmar pentru a vedea Altarul din Isenheim al lui Matthias Grünewald şi la Haarlem pentru a admira operele lui Frans Hals. Împreună cu pictorii londonezi Francis Bacon, Frank Auerbach, Leon Kossof şi Michael Andrews discută despre problemele artei şi literaturii şi lucrează, pozându-şi unii altora. Graţie galeristei Helen Lessore, acesşti artişti reuşesc să-şi expună operele, începând din anul 1952, la Beaux-Art Gallery. În anul 1951, la Festival of Britain, este premiat cu Arts Council Prize. În Anul 1954, Lucian Freud împreună cu Francis Bacon şi Ben Nicholson reprezintă Marea Britanie la Bienala de la Veneţia.

Cea mai importantă parte a creaţiei lui Freud o reprezintă portretele. Marele număr de portrete ale lui Kitty dovedesc influenţa creaţiei lui Ingres. Freud reliefează ochii şi faţa, făcând personajele mai autentice şi mai puternice decât sunt în realitate. Freud prezintă tot mai des şi personaje feminine şi masculine goale, lipsite de orice conotaţie socială, îndepărtându-se de nudul idealizat care fusese preţuit în pictura tradiţională. Tablourile sunt la fel de provocatoare precum a fost la vremea lui Începutul lumii(1866) al lui Gustave Courbet.

Freud este foarte ataşat de atelierul lui din cartierul Paddington. Creaţia sa începe să fie cu adevărat apreciată abia în anii '80. În 1981, pictorului i se decernează titlul de Commander of the Order of the British Empire, iar în 1983 titlul de Companion of Honour. În 1997 primeşte Premiul Rubens (Rubenspreis) din partea oraşului Siegen. Între 1987-1988 este organizată o mare expoziţie retrospectivă a artistului la "Hirshhorn Museum" din Washington, precum şi la Musée National d'Art Moderne din Paris. În anii '90 vor urma expoziţii succesive la Londra, New York şi Madrid.

Lucian Freud continuă să trăiască şi să creeze la Londra. Totuşi, nici până în prezent nu este uşor să-l încadrăm în categorii istorice şi să vorbim despre influenţa lui asupra altor pictori. Operele lui Freud se găsesc în mare măsură în colecţii particulare şi de aceea creaţia artistului continuă să fie puţin cunoscută. Fără îndoială, fiind reprezentantul central al „Şcolii londoneze”, şi-a exercitat influenţa asupra mai multor colegi de generaţie, mai ales asupra lui Frank Auerbach şi Michael Andrews. În timpurile mai apropiate a apărut un alt grup de pictori londonezi, care a elaborat un tip de pictură figurativă înrudită cu creaţia lui Freud, cum ar fi operele lui Tony Bevan (n. 1951).