Gérard Xavier Marcel Depardieu s-a născut la 27 decembrie 1948, în localitatea Chateauroux din departamentul Indre, în centrul Franţei. Copilăria şi-a petrecut-o într-o familie de muncitori, alături de cinci fraţi şi surori. Fiind mai mult timp pe stradă decât la şcoală, la 13 ani părăseşte studiile. Pe parcursul adolescenţei sale a fost implicat în diverse evenimente negative, culminând chiar cu furturi şi trafic de droguri.
În 1964 părăseşte Châteauroux pentru Paris, unde urmează cursurile de comedie ale lui Jean Laurent Cochet în acelaşi timp cu actorii Claude Jade şi Alain Doutey care îl vor proteja. Aici, la şcoala lui Laurent Cochet, o va întâlni şi pe viitoarea actriţă Elisabeth Guignot, cu care se va căsători în 1970 şi cu care va avea doi copii: Guillaume şi Julie. În această perioadă se apucă să devoreze cu pasiune toate textele literaturii clasice, formându-şi o cultură solidă.
În 1970 regizorul Michel Audiard îi propune un rol mic în "Le Cri du cormoran le soir au-dessus des jonques". În 1974 joacă alaturi de Patrick Dewaere şi Miou-Miou în "Les Valseuses de Bertrand Blier", înregistrând un succes dublat de un scandal de proporţii dat de dialoguri şi de sexualitatea debordantă a personajelor.
După 1975 vine perioada sa de mari realizări alături de regizorii italieni Bernardo Bertolucci (1900) sau Marco Ferreri. Depardieu impresionează prin felul lui de a şti cum să "schimbe lumea" dând naştere unor personaje extrem de diferite. Este perioada unor filme memorabile ca "Le Camion" din 1977 de Marguerite Duras sau "Inspecteur la Bavure" din 1980 de Claude Zidi.
Deşi îi rămâne fidel lui Bertrand Blier, cu care lucrase pentru "Tenue de soirée" şi "Trop belle pour toi", Depardieu îşi lărgeşte repertoriul alături de alte nume celebre ale cinematografului de autor, fără a rămâne cantonat într-un gen .
Maurice Pialat îl distribuie în patru filme, din care 2 sunt remarcabile: "Police" şi "Sous le soleil de Satan" care îi vor aduce un premiu internaţional de interpretare la Festivalul de Film de la Veneţia în 1985. Tot în această perioadă, regizorul Alain Resnais îl foloseşte ca pe un cobai în "Mon oncle d'Amérique", iar François Truffaut îi propune 2 roluri de îndrăgostit pasionat, în "La Femme d'à côté", urmat de "Dernier Métro" care va fi un suces comercial de proporţii şi care îi va da posibilitatea să obţină un premiu César în 1981.
În anii '80 regizorul Francis Veber ilustrează paralelismul în comediile de tip buddy movie à la française, punându-l să facă tandem cu Pierre Richard în filmele "La Chèvre" din 1981, "Les Compères" din 1983 şi "Les Fugitifs" din 1986.
Faima sa se extinde şi peste ocean, unde i se propun primele roluri. Unul dintre acestea este cel din filmul "Green Card" din 1990, unde joacă alături de Andie MacDowell, sub îndrumările lui Peter Weir.
De asemeni îl găsim pe Gérard Depardieu în filme de epocă sau în care întruchipează personaje istorice sau mari personaje din literatura franceză: "Le Retour de Martin Guerre" de Daniel Vigne (1982), care-i vor deschide gustul pentru acest tip de roluri, rolul lui Rodin în Camille Claudel de Bruno Nuytten,
"Cyrano de Bergerac" (1990) de Jean-Paul Rappeneau(care îi va mai aduce un César, un "Palme d'Or" şi o nominalizare la Oscar, precum şi o critică şi un public cucerit),
Christofor Columb în "1492 : Conquest of Paradise" de Ridley Scott (1992) sau rolul muşchetarului Porthos din "L'Homme au masque de fer" (1998).
În 1991 joacă alături de fiul său, Guillaume Depardieu, în "Tous les matins du monde", în regia lui Alain Corneau, unde are rolul lui Marin Marais.
În 1993, Jean-Luc Godard îi oferă, ca un cadou, rolul Simon Donnadieu din "Hélas pour moi".
Îl găsim jucând şi în comedii cu apariţii în roluri inedite:"Astérix et Obélix contre César" de Claude Zidi, "Le Placard" de Francis Veber sau "Tais-toi !", alături de Jean Reno, în regia aceluiaşi Francis Veber.
În 2004 rolul său de poliţist obosit este remarcat de critică în "36 Quai des Orfèvres". Este considerat unul dintre exponenţii cinematografiei franceze şi se apelează la el pentru a acompania alte vedete cu apariţii extrem de rare: Isabelle Adjani, în "Bon voyage" din 2003 sau Catherine Deneuve în "Les Temps qui changent" din 2004.
În 2005 a creat o întreagă polemică atunci când a declarat la ceremonia pentru NRJ Ciné Awards:
« Ça fait du bien, parce que c'est vous qui décidez, vous le public. Ça change des Césars et des autres merdes ! » (Asta e bine pentru ca acum voi decideti,voi publicul,asta va deranja pe cei care acorda cezar-urile si pe alti draci !). Cu mai mult de 150 de filme jucate Gérard Depardieu este fără îndoială unul din marii actori ai cinematografiei mondiale, atât pentru varietatea rolurilor cât şi a temelor tratate.
Artistul nutreşte o admiraţie pentru Sfântul Augustin, ale cărui versete le recita în biserică.
Este pasionat şi de afaceri, investind în prospecţiuni petroliere în Cuba, împreună cu vicepreşedintele clubului francez Auxerre, Gérard Bourgoin şi cu preşedintele Cubei, Fidel Castro.
De asemeni, este proprietarul unor terenuri cultivate cu viţă de vie, în regiunea Anjou, în Italia, în Maroc, precum şi la Tlemcen în Algéria. A investit de asemeni şi în cumpărarea de mari restaurante. Din nefricire, excesele sale alimentare şi frenezia trăirilor, i-au adus în 2003 cinci infarcturi.
În afară de aceste afecţiuni, a mai avut şi un grav accident de motocicletă din care a scăpat în mod miraculos doar cu câteva fracturi.
A publicat două biografii: "Vivant" în 2004 şi "L'Insoumis" în 2006.
Calmann-Lévy vroia să publice o biografie neoficială a actorului (Itinéraire d'un Ogre). Depardieu a făcut presiuni asupra editurii şi, cu ajutorul prietenul său Arnaud Lagardère, proprietarul grupului Hachette, aparitia acestei cărţi a fost oprită. În locul acesteia, artistul a autorizat apariţia unei alte cărţi biografice, "Gérard Depardieu: itinéraire d'un ogre", scrisă de Patrick Rigoulet şi publicată la editura "Le Rocher", în august 2007.
Dupa clasamentul anual facut de ziarul "Le Figaro", Gérard Depardieu a fost actorul cel mai bine plătit în 2005, cu 3,2 millioane de euro estimaţi, obţinând în jur de 800 000 euro pentru fiecare film în care a jucat în acest an. În 2004, în acelaşi clasament, era al treilea, câştigând aproximativ 3,35 millioane de euro.
În 1992 se separă de soţia sa Élisabeth şi trăieşte o poveste de dragoste cu top-modeul Karine Sylla cu care are o fată - Roxane Depardieu - născută în luna ianuarie a aceluiaş an.
În 1996 divorţează oficial de Élisabeth şi începe o relaţie cu actriţa Carole Bouquet, cu care se căsătoreşte doi ani mai târziu. Povestea sa de dragoste cu Carole Bouquet durează şapte ani. Din 2005 trăieşte cu Clémentine Igou, studentă la literatură la Harvard, romancieră franco-americană în vârstă de 28 ani şi responsabilă cu
marketing-ul unui domeniu viticol din Toscana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu