Jean Béraud

Jean Béraud s-a născut la Sankt-Petersburg, la 12 ianuarie 1849, ca fiu al sculptorului francez Jean Béraud, care lucra în acea perioadă la ridicarea Catedralei Sf. Isaac. După moartea tatălui său, viitorul artist se mută împreună cu mama sa - Geneviève Eugénie Jacquin - la Paris, acolo unde va studia avocatura până la ocuparea capitalei franceze, în timpul războiului franco-prusac din 1870. 
Mai târziu, tânărul Jean a devenit elevul  pictorului Léon Bonnat, care l-a şi ajutat în 1872 să-şi expună primele lucrări la Salon de Paris, principala sală de expoziţii a Academiei Franceze de Arte Frumoase.  Cu toate acestea, el nu şi-a câştigat notorietatea, decât în 1876, cu tablou l"Pe drumul de întoarcere de la funeralii" (On the Way Back from the Funeral). 

Artistul a avut expoziţii în alături de Societatea Acuareliştilor Francezi, în cadrul "Bazarului lumii" (World's Fair) din Paris. A pictat scene din viaţa cotidiană caracteristică perioadei Belle Époque, într-un stil apropiat oarecum atât de arta academică întâlnită la Salon de Paris, cât şi de Impresionism. 

În 1887 a câştigat titlul de Cavaler în Legiunea de Onoare, pentru ca în 1894 să devină ofiţer în cadrul renumitului ordin francez.





Lucrările sale au la bază elemente de caricatură şi satiră la adresa moravurilor societăţii pariziene din secolului al XIX-lea. Aceste elemente erau exprimate de multe ori prin apariţia unor personaje biblice în contextul acelor vremuri. Picturi ca "Maria Magdalena în Casa lui Simon Fariseul" au provocat multe controverse în cadrul expoziţiilor lui Béraud. 

Începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Jean Béraud şi-a dedicat tot mai puţin timp creaţiilor proprii; a preferat să lucreze însă în cadrul multor expoziţii de grup, inclusiv pentru cele ale renumitului Salon de la Société Nationale. 

La 4 octombrie 1935, Jean Béraud se stingea din viaţă la Paris, lăsând lumii aproximativ 200 de portrete, imagini  şi scene din viaţa Parisului de altă dată.