Sergio Leone

S-a născut la Roma, în 3 ianuarie 1929, fiind fiul regizorului Vincenzo Leone (cunoscut sub numele Robert Roberti sau Leone Roberto Roberti) şi al actriţei Edvige Valcarenghi. Mama lui Sergio a renunţat la carieră după ce s-a căsătorit cu Vincenzo Leone în 1916.
Vincenzo a regizat şi a jucat în mai multe filme din perioada filmului mut, dar din motive necunoscute i s-a interzis să mai lucreze în perioada regimului fascist din anii '30. A reuşit totuşi să regizeze trei filme, între anii 1939 şi 1945, deşi ultimul dintre acestea nu a fost lansat decât în 1951. Vincenzo a încercat să îl descurajeze pe fiul său să intre în lumea cinematografiei.
Sergio, pentru scurt timp a studiat Dreptul, angajându-se cu jumătate de normă ca asistent la regizorul Vittorio de Sica, care lucra la filmul The Bicycle Thief (1948). De altfel, însuşi Sergio are o aparitie scurtă în film, ca membru al unui grup de călugări germani, adăpostindu-se de ploaie. În ciuda acestui început în lumea Neo-Realismului, la studiourile de producţie Cinecitta, Leone urma să-şi facă ucenicia în următoarea decadă.

In anii '50 a lucrat la apoximativ 50 de filme italiene si americane, cel mai mult ca regizor secund. Productiile hollywood-iene au inundat Roma in acea perioada, pentru a beneficia de facilitati mai ieftine, si pe de alta parte, italienii aveau interesul economic, ca banii americani sa fie cheltuiti in Italia.
Leone a participat la aceste filmari si a fost asistent pentru regizorul Robert Wise, la productia filmului Helen of Troy (1955), William Wyler, la filmul Ben Hur (1959) si Fred Zinnemann, The Nun Story (1959). Primul film regizat de Leone a fost in 1959, cand a finalizat The Last Days of Pompeii, pentru batranul sau mentor, Mario Bonnard. Filmul a fost lansat cu numele lui Bonnard, dar succesul de care s-a bucurat in Italia, i-a permis lui Leone sa regizeze The Colossus of Rhodes in 1960, numele sau aparand pentru prima data ca regizor.



Se casatoreste cu Carla in 1960. Impreuna vor avea trei copii: doua fiice, Francesca si Raffaella (26 noiembrie 1961), si un fiu, Andreea. Francesca Leone avea sa devina pictorita.
Pentru Leone proiectele la care lucra, reprezentau un loc de munca zilnic, marturisind mai tarziu ca a facut The Colossus of Rhodes ca sa-si plateasca luna de miere in Spania.
Incepand cu anul 1963 industria italiana a fost brusc afectata cand biletele la filme nu s-au mai vandut si studiourile de la Hollywood au inregistrat o catastrofa financiara cu esecul filmului Cleopatra (1963). Dupa lansarea in Italia a filmului lui Kurosawa, Yojimbo (1961), Sergio Leone si-a dat seama de potentialul filmului western. Astfel a regizat un western european care a salvat studioul Cinecitta la acea vreme. Inspirat din seriile de succes ale westernului german, bazat pe romanele lui Karl May despre Winnetou, ultimul apas al tribului Mescalero, si fratele sau de sange, Old Shatterhand, Sergio Leone a regizat A Fistful of Dollars (1964).
Filmul se va orienta spre o noua directie, intr-un gen ce va fi cunoscut ca "spaghetti western" (westernul italian). A Fistful of Dollars va insemna recunoasterea lui Clint Eastwood ca si star si o colaborare cu Sergio Leone.

In contrast cu westernul american, in care personajele aratau ca si cum ar fi iesit dintr-un magazin de moda, personajele lui Leone erau mai realiste si mai complexe: firi solitare, adeseori se comportau ca niste " lupi singuratici", umblau nebarbieriti, murdari si transpirati, facand referire la comportamentul criminalilor. Personajele aveau intentii neclare prin manifestarea unei compasiuni exagerate sau erau brutali, ostili sau egoisti. Realismul a continuat sa influienteze filmele western din zilele noastre.
Multi critici l-au ironizat pe Leone; regizorul care nu vorbea engleza si nu a vazut niciodata Vestul-Salbatic American, a redefinit viziunea de cowboy american. Sergio Leone a fost fascinat de vestul-salbatic inca din copilarie si l-a transpus ca adult in filmele sale.
Urmatoarele doua filme au fost For a Few Dollars More (1965) si The Good, the Bad and the Ugly (1966), completand trilogia The Man with No Name, cunoscuta si ca Dollars Trilogy. Fiica regizorului, Francesca, a aparut in acest film, fiind in varsta de cateva luni. Fiecare film a insemnat un succes financiar mai mare. Muzica filmelor a fost semnata de compozitorul Ennio Morricone, un fost coleg de scoala al regizorului. Leone a lucrat in permanenta cu Morricone la cele trei filme.



Cu toate acestea, a renuntat la compozitor cand a inceput noul proiect Gunfight at Red Sands (1963), considerand muzica plictisitoare si nepotrivita. Morricone l-a infruntat, convingandu-l pe regizor in final.
Stilul nou promovat de Leone, a fost completat de maestria sunetului. Morricone a incorporat in coloana sonora sunetul impuscaturii, explozia tunului, pocnetul biciului si fluieratul. Colaborarea dintre cei doi s-a dovedit a fi unul dintre cele mai de succes parteneriate.
In 9 martie 1967, se naste Andrea Leone, cel de-al treilea copil.
Datorita succesului trilogiei The Man with No Name, Leone a fost invitat in America in 1967, sa regizeze ceea ce spera sa fie capodopera sa Once Upon a Time in the West. Scenariul a fost scris de Bernardo Bertolucci si Dario Argento. Din distributie facea parte Charles Bronson, Henry Fonda si Claudia Cardinale. Filmul a fost un succes international si a fost privit de multi ca cel mai bun film al lui Leone. In aceasta productie au avut roluri si cele doua fiice ale regizorului.



Dupa Once Upon a Time in the West, Leone a regizat A Fistful of Dynamite, un film despre revolutia din Mexic, in rol principal avandu-l pe James Coburn si Rod Steiger. Alte productii ale regizorului au fost A Genius, Two Partners and Dupe (1975), comedie western cu Terence Hill), The Cat (1977) si The Toy (1979). In urmatoarea perioada va regiza trei comedii: Fun is Beautiful (1980), Bianco, Rosso e Verdone (1981) si Troppo Forte (1986).
Sergio Leone a refuzat sa regizeze The Godfather, pentru a lucra la un alt film cu gangsteri. Si-a dedicat zece ani acestui proiect, bazat pe romanul The Hoods, de Harry Grey, povestea unui grup de gangsteri evrei, din New York, in perioada anilor 20-30. Filmul s-a numit Once Upon a Time in America (1984), cu Robert de Niro si James Woods. Prezenta un alt aspect al Americii, lacomia si violenta intr-o dificila coexistenta cu conceptul de etica si prietenie. Considerand-ul prea lung, casa de productie Warner a editat filmul, pierzandu-se mult din sensul complexului narativ.
Versiunea, lansata in America de Nord, a primit critici negative. Originalul a fost proiectat in restul lumii, iar in final originalul a fost lansat pe DVD. Filmul a fost extrem de bine primit de catre public, multi critici considerand-o capodopera. Sergio Leone a fost deceptionat si adanc ranit de editarea filmului, impusa de studio si de esecul acestei versiuni. Va fi ultimul sau film.



Leone moare in 30 aprilie 1989, in urma unui atac de cord, la varsta de 60 de ani. In 1992 Eastwood a dedicat cele doua premii Oscar, primite pentru filmul Unforgiven regizat de el (doua premii Oscar pentru cea mai buna regie si cel mai bun film, revenite lui Eastwood) lui Sergio Leone si Don Siegel.
Leone a lasat in urma doua proiecte neterminate. A Place Only Mary Knows, o poveste plasata in perioada Razboiului Civil, in care urmau sa joace Mickey Rourke si Richard Gere. Cum scenariul nu a fost regizat niciodata, fiul lui Leone, Andrea, l-a publicat in 2004. Cel de-al doilea proiect neterminat, a fost Leningrad: The 900 Days.
De la primul sau western, filmele lui Leone au revolutionat viziunea asupra Americii. Separarea dintre mitul Americii si realiatea americana a fost definitorie in munca regizorului. Cu toate ca a ramas o personalitate controversata in cercurile criticilor de film, influienta sa stilistica a marcat cinematografia americana din anii '90, de la Back to the Future III (R. Zemeckis, 1990) pana la opera lui Tarantino.