Ozzy Osbourne

Godfather of Heavy Metal sau Madman, aşa cum mai e numit, cu nedisimulată afecţiune, Ozzy Osbourne s-a născut pe 3 decembrie 1948 la Birmingham. După terminarea şcolii şi o scurtă perioadă petrecută într-o măcelărie, tînărul cu porniri rebele formează, împreună cu alţi trei prieteni, POLKA TULK, grup efemer şi fără prea multă originalitate.
Odată cu fondarea trupei BLACK SABBATH, Ozzy intră în istorie. De-a lungul celor 11 ani petrecuţi alături de acest monument al rockului, îşi construieşte o imagine satanistă, fiind atras de magia neagră şi de ocultism.

După plecarea din BLACK SABBATH, în 1978, Ozzy cunoaşte o perioadă în care alcoolul a însemnat principala sa preocupare. După numeroase probleme, depăşite în cele din urmă, începe să caute muzicieni pentru a pune pe picioare propriul grup. Din prima formulă BLIZZARD OF OZZ au făcut parte basistul Bob Daisley (ex-RAINBOW), bateristul Lee Kerslake (ex-URIAH HEEP) şi chitaristul Randy Rhoads (ex-QUIET RIOT).
Primul album, autointitulat, lansat în ‘81, îl aduce din nou în prim plan, iar cel dintîi extras pe single, Crazy Train, editat în septembrie 1980, prezintă publicului o nouă direcţie muzicală. Blizzard Of Ozz urcă pînă pe locul 9 în topul britanic şi pînă pe 15 în America, un real succes pentru un grup nou. De remarcat că în piesa Mr. Crowley Ozzy face o referire critică la Aleister Crowley, considerat părintele magiei negre.
Pentru primul său mare turneu pe cont propriu, unul american, Ozzy apelează la bateristul Tommy Aldridge şi la basistul Rudy Sarzo în locul lui Lee Kerslake şi respectiv a lui Bob Daisley. Succesul este fulminant, astfel încît în New York, de exemplu, cîntă în faţa a 65.000 de oameni, într-un show în care a fost doar o trupă în deschidere.

Al doilea album, Diary Of A Madman, apare tot în 1981, ocupă locul 13 în Anglia şi 18 în America, unde primeşte discul de platină. Prin acest produs Ozzy se îndepărtează şi mai mult de stilul şi imaginea BLACK SABBATH, scoţînd în evidenţă o altă manieră heavy metal.
Din nefericire marea speranţă a rockului, supertalentatul chitarist Randy Rhoads, moare, pe 19 martie 1982, în urma unui accident aviatic în apropiere de Orlando (Florida), în timpul turneului american de promovare a albumului Diary Of A Madman. Ozzy decide să continue turneul, angajîndu-l temporar pe Bernie Torme, chitaristul lui Ian Gillan. Un concert susţinut la New York este înregistrat şi inclus pe un dublu album intitulat Speak Of The Devil (locul 14 în America) şi dedicat lui Randy Rhoads. Materialul conţine numai piese BLACK SABBATH, dar în variante rearanjate şi cu un pronunţat accent pe chitare.

Ozzy face din nou cîteva modificări în componenţa grupului şi astfel Rudy Sarzo pleacă la QUIET RIOT, fiind înlocuit cu Pete Way (ex-UFO). Acesta din urmă nu stă prea mult, pentru că formează trupa WAYSTED. În locul lui vine chitaristul Jake E.Lee, pe numele său adevărat Jackey Lou Williams (fost în ROUGH CUTT şi RATT), iar Daisley se întoarce şi-l înlocuieşte pe Don Costa (ex-W.A.S.P.), care a fost doar pasager pe corabia lui Ozzy.
În afara sălii de concerte sau a studioului, Ozzy este mereu în atenţia mass-media, şocînd permanent prin atitudinea sa neconvenţională. Cu ocazia unei reuniuni a managerilor din branşa muzicală, de pildă, a rupt gîtul unui porumbel chiar pe scena unde se afla prezidiul.

În mai 1983 i se alătură bateristul Carmine Appice (fost în VANILLA FUDGE) şi încep pregătirile pentru realizarea unui nou album. Urmează un turneu mondial, dar, după încheierea lui, Ozzy urmează din nou un tratament antialcoolic. Rezolvată şi această problemă, muzicianul revine în studio şi pune la punct piesele următorului disc, Bark At The Moon (locul 13 în Anglia şi 19 în America), lansat în 1983.
La exact un an de la venirea sa, Carmine Appice îi cedează locul lui Tommy Aldridge. După participarea, în ianuarie 1985, la Rock in Rio, celebrul festival brazilian, trupa rămîne fără Aldridge şi Daisley, fiind recrutaţi în schimb bateristul Randy Castillo (de la grupul Litei Ford) şi basistul Phil Soussan, cărora li se alătură la clape, ca muzician invitat, Moran.
Înainte de a începe lucrul la un alt produs, Ozzy reformează formula de aur BLACK SABBATH, care susţine două concerte (unul la Londra, iar celălalt la Philadelphia), ambele în iulie 1985, sub egida Live Aid.
În februarie 1986 iese pe piaţă The Ultimate Sin (locul 9 în Anglia, 6 în America şi 31 în Germaia). Conceput mai mult pentru piaţa americană, albumul se dovedeşte un produs simplu şi la obiect. Piesa care a dat primul impuls discului a fost Shot In The Dark, cu o clasare pe locul 19 în topul britanic.

În decembrie 1986, Ozzy are probleme serioase cu autorităţile americane, în urma sinuciderii tînărului John McCollum. Acuzaţi, atît el, cît şi casa de discuri CBSS, de incitare la sinucidere (se pare că John ascultase piesa Suicide Solution, inclusă pe albumul de debut al lui Ozzy, înainte de a săvîrşi acel act radical), sînt în cele din urmă achitaţi, dar după ani şi ani petrecuţi prin tribunale.
În 1987, Jake E. Lee se desparte de grup, Ozzy joacă rolul unui preot în filmul horror cu temă metal Trick Or Treat, iar în aprilie apare albumul Tribute (locul 6 în America şi 10 în Anglia), care conţine material live înregistrat în 1981 în formula Ozzy, Rhoades, Sarzo şi Aldridge.
În vara aceluiaşi an, efectuează un turneu de 16 săptămîni care-i cam poartă ghinion, pentru că ajunge de cîteva ori la închisoare. Aşa că nu întîmplător fiecare show al său se încheie cu piesa Jailhouse Rock.
Pentru albumul din 1988, No Rest For The Wicked, Ozzy îl prezintă pe tînărul chitarist Zakk Wylde, care, deşi avea doar 21 de ani, ajunsese aproape la nivelul lui Randy Rhoades. Albumul urcă pînă pe locul 23 în Anglia şi pe 13 în America, dar presa nu se arată prea încîntată de el. Fanii au însă altă părere, compoziţii precum Crazy Babies, Tattoed Dancer şi Demon Alcohol ajungînd pe buzele tuturor şi devenind în scurt timp piese de referinţă pentru apariţiile live.

După două turnee americane, desfăşurate în toamna aceluiaşi an, Ozzy face o pauză pentru a se dedica soţiei lui şi celor trei copii. Nu pentru mult timp însă, pentru că începînd cu luna decembrie pleacă într-un alt turneu american, avîndu-i alături de el pe Wylde, Castillo şi, atenţie, basistul Geezer Butler, fostul său coleg de la BLACK SABBATH.
Împreună cu Lita Ford, înregistrează piesa Close My Eyes Forever, care apare în iunie 1989 pe albumul Lita. Acceptată mai mult în joacă, această colaborare a avut un rezultat uimitor.

În august, Ozzy participă la festivalul păcii de la Moscova, alături de BON JOVI, SCORPIONS, MOTLEY CRUE şi alte cîteva titulaturi celebre.
Următorul său produs, Just Say Ozzy, tras în noiembrie ‘89 la Brixton Academy Theater, apare sub formă de miniLP în 1990.
Din cauza unor neînţelegeri de ordin muzical, Geezer Butler pleacă din trupă, în locul său venind Mike Inez. În octombrie 1989, Ozzy şi casa lui discuri CBS are din nou probleme cu justiţia. Două familii americane le intentează proces deoarece copii lor, Michael Waller şi Harold Hamilton, se împuşcaseră în cap, în mai 1986, în urma audiţiei albumelor OZZY OSBOURNE, spuneau ei. Waller a murit pe loc, iar Hamilton a supravieţuit pînă în 1988. După un an, justiţia americană îi declară din nou nevinovaţi. Cu ocazia lui Foundation Forum, desfăşurat la Los Angeles, Ozzy Osbourne declară cu toată convingerea: „dacă muzica mea i-ar determina pe oameni să se împuşte, n-aş mai avea nici un fan”.
Întărită cu John Sinclair la clape, trupa lui Ozzy înregistrează albumul No More Tears, apărut în septembrie ‘91, care înseamnă o oarecare schimbare de direcţie muzicală, spre un sound mai soft şi o structură mai aşezată. Seria de piese grele formată din No More Tears, Mama I’m Coming Home şi I Don’t Want To Change The World, intens difuzate de către posturile de radio din întreaga lume, îi aduc lui Ozzy un premiu Grammy.
La mijlocul anului 1992, Osbourne îşi propune să efectueze ultimul său turneu din carieră, la sfîrşitul său urcînd pe scenă, la Hollywood, alături de fostul său grup, BLACK SABBATH.

Dublul album Live & Loud, lansat în 1993 şi anunţat a fi ultimul produs live, conţine piese înregistrate în turneele din 1991 şi 1992. Ca urmare Zakk Wylde pleacă şi formează PRIDE & GLORY, iar liderul face o pauză de doi ani.
Pentru Ozzmosis, Ozzy apelează la mai mulţi muzicieni, acest produs fiind considerat chiar unul solo şi nu unul realizat de către un grup stabil. Pe el pot fi auziţi Steve Vai, Zakk Wylde, Geezer Butler, Deen Castronovo, Rick Wakeman şi mulţi alţii.
Pentru turneul Retirment Sucks, Ozzy apelează la Geezer Butler, la Joe Holmes, chitaristul lui Dave Lee Roth, şi la Randy Castillo. Turneul american prezintă publicului doi noi muzicieni: basistul Rob Trujillo (ex-SUICIDAL TENDENCIES) şi fostul baterist al trupei FAITH NO MORE, Mike Bordin.
La sfîrşitul lui 1997 BLACK SABBATH se reformează din nou, cu Ozzy la voce, în urma a două concerte susţinute la Birmingham, pe 4 şi 5 decembrie, se înregistrează dublul CD Reunion. Materialul apare la începutul lui 1998, iar de atunci Ozzy rămîne în contact cu BLACK SABBATH pentru realizarea unui mult aşteptat album de studio, primul după mai bine de 20 de ani.
Ei bine, înainte de aceasta, Ozzy îşi delectează fanii cu un nou album solo. La finele anului 2001 apare Down To Earth, material ce arată un Ozzy modern, cu multe influenţe din rockul actual, deşi considerat de mulţi neconcludent. Piaţa americană îl acceptă totuşi imediat, la scurtă vreme după apariţie fiind placat cu aur.
După acest pas, toată lumea aştepta noul album BLACK SABBATH, bănuit a cuprinde piese de tipul celor din perioada de aur. Fără influenţe moderne şi fără soundul adoptat deseori în ultimii ani de către Ozzy.