Vincente Minnelli

Născut ca Lester Anthony Minnelli în Chicago, a fost cel mai mic dintre cei patru fii cunoscuţi ai familiei. Tatăl său a fost dirijor muzical  la compania de teatru Minnelli Brothers Tent Theater.  Mama sa a fost de origine franceză canadiană, iar bunicul său patern era din Sicilia. Familia a locuit în mai multe orăşele mici, în primul rând în Ohio, Indiana şi Illinois, înainte de a se stabili permanent în Delaware.  După absolvirea liceului, Minnelli s-a mutat la Chicago, unde a locuit pentru scurt timp cu bunica lui  şi o mătuşă. 

Prima sa slujbă a fost de designer de vitrină la un magazin. Mai târziu a lucrat ca fotograf pentru Paul Stone, care era specializat în  fotografierea actorilor din teatrul din Chicago. Aşa a crescut interesul său pentru teatru şi pentru de artă. Primul său loc de muncă în teatru a fost la Teatrul de Chicago, unde a lucrat ca designer de costume. 

Deţinut de Balaban şi Katz, lanţul de teatru în curând a fuzionat cu Paramount-Publix Minnelli. Apoi, a fost angajat la Radio City Music Hall, tot ca designer. 

Primul spectacol regizat  de Vincente Minnelli a fost un spectacol de revistă, intitulat “At Home Abroad” care a avut premiera în Octombrie 1935. În distribuţia spectacolului au jucat Beatrice Lillie, Ethel Waters, şi Eleanor Powell. 

Următoarele spectacole  la  care a lucrat au fost  “Ziegfeld Follies” din 1936, “Hooray for What!”, “Very Warm for May”, şi “The Show is On”. În urma acestor spectacole, reputaţia lui Minnelli a crescut. În 1940, producătorul Arthur Freed de la compania MGM îi oferă lui Minnelli un contract de muncă.

Cu un asemenea trecut în teatru, Minnelli a ştiut să foloseacă întotdeauna experienţa de scenă în filmările sale. Primul film pe care l-a regizat, “Cabin in the Sky” (1943), a fost vizibil influenţat de cariera sa teatrală. 

La scurt timp după aceea, el a regizat “Meet Me in St Louis” (1944). În timpul filmărilor,

el s-a îndrăgostit de actriţa Judy Garland. Cei doi se cunoscuseră în timpul filmărilor pentru “Strike Up Band”, în 1940, film pentru care Minnelli a fost rugat să proiecteze o secvenţă de musical cu Garland şi Mickey Rooney. 

Cei doi au început o relaţie care s-a concretizat în cele din urmă cu căsătoria lor în luna iunie 1945. Din această căsătorie a rezultat faimoasa  Liza Minnelli, fiica alături de care Vincente a câştigat toate premiile Oscar.

Deşi a rămas cunoscut pentru regia unor musicaluri celebre, inclusiv “An American in Paris” (1951), “Brigadoon”(1954), “Kismet” (1955), şi “Gigi” (1958), el a mai regizat, de asemenea, multe comedii şi melodrame: “Madame Bovary” (1949), “Father of the Bride” (1950), “Designing Woman” (1957) sau “The Courtship of Eddie's Father” (1963). 

Ultimul său film a fost “A Matter of Time “ din 1976. Pe parcursul carierei sale el 
a lucrat cu şapte actori diferiţi nominalizaţi la Oscar: Spencer Tracy, Gloria Grahame, 
Kirk Douglas, Anthony Quinn, Arthur Kennedy, Shirley MacLaine şi Hyer Martha. 

Grahame şi Quinn au castigat premii Oscar pentru performantele lor într-unul din filmele lui Minnelli. El a primit o nominalizare la Oscar ca Cel mai bun regizor pentru “An American in Paris” (1951) şi mai târziu a câştigat Oscar-ul pentru cel mai bun regizor cu filmul “Gigi” (1958). 

În 1967 Minnelli a făcut parte din juriul Festivalului de Film de la Cannes.

Vincente Minnelli a câştigat cel mai mare titlu civil de onoare al Franţei, devenind Comandant Naţional al Legiunii de Onoare, cu numai o săptămână înainte de moartea sa în 1986. 

În compilaţia realizată de MGM în 1974 “That’s Entertainment!”, compania americană a folosit mai multe clipuri din filmele lui Minnelli, în semn de omagiu adus acestui regizor inegalabil.

George Harrison

S-a născut la data de 24 februarie 1943, in Liverpool, Merseyside, Anglia. A urmat cursurile Şcolii Penny Lane iar la mijlocul anilor '50, în timp ce era student la Institutul din Liverpool, l-a cunoscut pe Paul McCartney. În 1958, s-a alăturat formaţiei "The Quarrymen", fondată cu un an în urmă de prietenul său de liceu, John Lennon. În 1961 trupa "The Quarrymen" îşi schimbă numele în "The Beatles".

În vara lui 1966, a avut loc prima întâlnire cu Ravi Shankar, devenit ulterior un model pentru George Harrison, care a început să ia lecţii de sitar.

După destrămarea trupei "The Beatles", în 1970, a continuat să cânte, cu unele întreruperi, pe cont propriu. "Living in the Material World", "Dark Horse", "While My Guitar Gentley Weeps" sau "I've Got my mind set on you" sunt doar câteva titluri care au făcut înconjurul lumii şi i-au adus artistului mulţi admiratori.

Artistul are meritul deosebit de a fi primul muzician care a introdus elemente de muzică hindusă în muzica occidentală, semnând, pe când era încă membru al formaţiei, coloana sonoră a filmului "Wonderwall Music", prima piesă solo a artistului (1968).

Deşi John Lennon şi Paul McCartney erau principalii compozitori ai formaţiei, George Harrison cânta şi compunea cel puţin o piesă sau două pentru fiecare album. Imaginea sa publică a fost cel mai bine reprezentată de primul cântec pe care l-a scris pentru Beatles, intitulat "Don't bother me".  

În anul 1978 se căsătoreşte cu Olivia şi din relaţia lor rezultă un băiat, pe nume Dhani. În 1980 scrie o autobiografie intitulată “I Me Mine”. Cartea spune puţin despre activitatea lui în trupă şi se axează mai ales pe hobby-urile lui Harrison, grădinăritul sau cursele de formula unu. Imediat după uciderea în decembrie 1980 a prietenului şi fostului său coleg de trupă,  John Lennon, Harrison a modificat versurile cântecului "All those Years Ago" scris pentru Ringo Starr şi îl transformă într-un cântec tribut pentru John Lennon.

În 1987 George avea nevoie de un cântec pentru faţa B a unui single care marca revenirea sa în activitatea muzicală, după câţiva ani de pauză. În acest scop i-a convocat pe trei prieteni ai săi, Bob Dylan, Roy Orbinson şi Tom Petty. În studio se mai afla şi un al cincelea superstar, Jeff Lynne, fostul frontman de la Electric Light Orchestra, care producea albumul lui George Harrison, ''Cloud Nine'', de pe care urma să fie extras single-ul cu pricina. Cei cinci muzicieni menţionaţi s-au pus împreună pe treabă şi au compus un cântec intitulat ''Handle With Care'', ce urma să figureze aşa cum am spus pe faţa B a respectivului single. 

Când fostul Beatles a prezentat rezultatul celor de la Warner Brothers, aceştia s-au arătat foarte încântaţi şi au sugerat celor cinci vedete că ar trebui să mai înregistreze împreună. Aceştia au ţinut cont de sugestie şi s-au pus imediat pe treabă;

astfel a apărut supergrupul Travelling Wilburys, cel de-al doilea mare proiect din care a făcut parte George Harrison. În 1992 a colaborat cu Eric Clapton, lansând "Live in Japan". Pe 30 decembrie 1999, Michael Abram a pătruns în casa artistului din  Henley-onThames şi l-a înjughiat de mai multe ori, reuşind să-i fisureze un plămân. 

George Harrison şi soţia lui - Olivia - s-au luptat cu atacatorul şi l-au reţinut până a venit poliţia. Atacatorul în vârstă de 35 de ani credea că este posedat de fostul Beatles şi că a fost trimis de Dumnezeu să-l omoare pe Harrison. Bărbatul a fost achitat mai târziu pe motiv că era nebun.

În 2000, a început să lucreze la albumul "All Things Must Pass", pe care îl lansează în 2001. Din nefericire, acesta avea să fie ultimul material al lui George Harisson, care moare de cancer, la 29 noiembrie 2001, în casa unui prieten.

În 2004 George Harrison a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame ca artist solo, iar în 2007, revista "Variety" anunţa că regizorul Martin Scorsese are în plan să facă un film despre viaţa lui George Harrison. Filmul, intitulat "Living in the material world: George Harrison", va fi lansat chiar în acest an. 

Producătorul său, Martin Scorsese a spus că la realizarea acestui documentar a folosit imagini din viaţa artistului şi cântece nepublicate încă. De asemeni, la realizarea acestui proiect au colaborat atât fosta sa soţie, Olivia Harrison, cât şi Paul McCartney şi Ringo Starr, cei doi foşti colegi ai lui George de la  "The Beatles".

Rene Russo

S-a născut în California, SUA, în Burbank, o suburbie din Los Angeles la data de 17 februarie 1954, fiind crescută împreună cu sora ei de către mamă, tatăl părăsindu-le când ea avea două luni. Rene mai are şase fraţi din partea tatălui care era sculptor şi mecanic. 

În liceu Rene era o tânără retrasă, suferind de scolioză, a trebuit să poarte  timp de patru ani proteză, dar chiar dacă a renunţat la ea, mai târziu, nu s-a mai putut adapta la şcoală şi a abandonat liceul în clasa a zecea.

Timp de un an şi jumătate ea şi-a luat diferite locuri de muncă şi şi-a economisit bani pentru a beneficia de ei mai târziu. 

A lucrat ca vânzătoare de băuturi răcoritoare la un cinematograf pentru a viziona filme gratis şi a lucrat ca chelneriţă la un restaurat pentru a avea o masă gratuită. 

La vârsta de 17 ani, în 1972, a participat la un concert Rolling Stones unde a fost descoperită şi îndrumată pentru a deveni top model. La scurt timp Rene s-a mutat la New York unde a semnat un contract cu Agenţia de modele Ford. În scurt timp ea a devenit top model, fotografiile ei fiind publicate pe coperţile multor reviste de modă. 

La începutul anilor '80 ea apărea în reclame comerciale, pentru ca apoi să intre în afaceri pentru o scurtă perioadă de timp, iar mai târziu, să înceapă să studieze teatrul. Rene a debutat în televiziune, cu rolul lui Eden Kendall, un rol dramatic în 1987, în "Sable", iar în 1991 juca alături de Michael Keaton în "One good cop". 

În 1992 joacă alături de Clint Eastwood în filmul " In the line of fire", iar în 1993 o întâlnim în "Lethal Weapon 3" alături de Mel Gibson.

În 1995 Rene a jucat în "Outbreak", iar în 1996 a avut două roluri în două filme de succes: "Tin cup"şi "Ransom".

În 1998 a continuat rolul din "Lethal Weapon 4", iar un an mai târziu, în 1999, are rolul poliţistei inteligente şi sexy din filmul "The Thomas Crown Affair", alături de Pierce Brosnan. 

Anul 2002 îi aduce rolul din comedia poliţistă "Showtime", alături de Robert de Niro şi Eddie Murphy.

În 2005 joacă în alte două filme, "Two for the money" şi în comedia "Yours, mine & ours".  

Toate aceste roluri spumoase fac din Rene Russo un artist complex şi diferit care nu se află nici pe departe la finalul carierei şi care încă mai are multe de spus în cinematografia mondială.

Oscar Han

S-a născut la 3 decembrie 1891 la Bucureşti. Tatăl său era de origine germană, iar mama româncă din Vrancea. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, în atelierul lui Dimitrie Paciurea (sculptura) şi cu Frederic Storck (desenul). Debutul său ca sculptor s-a produs foarte devreme, la nici 20 de ani. În 1911, Oscar Han s-a făcut remarcat cu lucrarea "Cap de fetiţă".

A fost membru al "Grupului celor patru", din care mai făceau parte pictorii Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Francisc Şirato. În anul 1917 a făcut parte dintre cei 30 de artişti, pictori şi sculptori trimişi pe front de Marele Cartier General al Armatei, pentru a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română.

A participat la Saloanele Oficiale din Bucureşti, a expus la diferite expoziţii de artă românească în străinătate, ca şi la unele manifestări internaţionale de la Veneţia, Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona.

Într-o serie de portrete (Pârvan, Eminescu, Iorga, Sofocle, Dante), se arată preocupat de transpunerea plastică a unor valori ale portretului fizic şi moral al personalităţii respective.

Când abordează compoziţia monumentală, miza cade pe retorica gestului şi, în egală măsură, pe masivitatea volumelor, pe concretizarea imperioasă a materialului figurativ (Victorie, 1932; Constantin Brâncoveanu, 1936; Anghel Saligny, 1958, etc.).

La 1 ianuarie 1927, a fost numit profesor suplinitor la catedra de sculptură a Şcolii de Arte frumoase din Bucureşti, unde a împărţit singurul atelier de sculptură cu fostul său profesor D. Paciurea. După moartea acestuia a rămas profesor titular până în anul 1946.

La 12 decembrie 1940, Oscar Han i se plângea ministrului Artelor: "Subsemnatul n-a fost niciodată mason şi n-a vizitat niciodată, nici în mod cu totul particular, vreo lojă masonică din ţară sau străinătate. Totuşi, dl. Dumitru Anastasescu, sculptor, şi-a permis să susţină într-un grup de legionari că subsemnatul este mason". În consecinţă, Oscar Han a demisionat din Comisia interimară a Sindicatului Artelor Frumoase.

În 1945, comuniştii l-au acuzat pe Oscar Han că ar fi fost legionar (poate din cauza bustului Prof. Nae Ionescu, realizat de Oscar Han în 1928).

În temeiul legii privind purificarea din cauza asocierii în trecut cu regimul profascist, adoptată într-o nouă formulă la 30 martie 1945, sculptorul Oscar Han, profesor la Şcoala de Arte Frumoase, a fost îndepărtat din învăţământ pe termen de un an printr-un Decret semnat de Mihail Ralea, proaspăt ministru al Artelor. Ulterior, Oscar Han s-a adaptat noului regim şi s-a aflat printre cei care au realizat şi lucrări de o calitate estetică inferioară.

Un număr de 4 lucrări realizate de Oscar Han se regăsesc în colecăia de artă din Muzeul Judeţean Vâlcea.

La Casa Memorială "Cezar Petrescu" din Buşteni se găsesc statuile celor trei martiri Horia, Cloşca şi Crişan, unicate, semnate de sculptorul Oscar Han.

Alte lucrări ale sale se găsesc în Bucureşti, în Casa memorială Minulescu - Claudia Millian, la Muzeul Naţional de Artă al României, la Muzeul Zambaccian.

Oscar Han a scris o monografie despre Dimitrie Paciurea şi un mare număr de cronici plastice şi articole, reunite în 1970 în volumul "Dălţi şi Pensule".