Lumea e pe dos! Antagonism, inversare și cauzalitate în arta Mihaelei Cocheci

 

 

Vă mai amintiți de Ippolit Terentiev, când îl apostrofa pe prințul Mîșkin? "E adevărat, prințe, că ați spus odată că „frumusețea va salva lumea”?"

Exact această dilemă (pentru unii) sau speranță (pentru alții) pare a fi ideea centrală a celei mai recente expoziții de pictură și ceramică a artistei Mihaela Cocheci, vernisată la Biblioteca Națională a României din București, în prima seară a Brumărelului din acest 2025, extrem de controversat pentru toată lumea.

Expoziția a reunit aproape 60 de tablouri, cca 30 de piese de ceramică și, ca o premieră neașteptată, dar binevenită din partea artistei, aproximativ 30 de picturi pe piatră.

 În deschiderea evenimentului, jurnalistul și criticul de artă Mimi Necula de la TVR Cultural a caracterizat pentru publicul prezent, într-o manieră succintă și foarte elocventă, arta Mihaelei Cocheci:

“Se inspiră de la flori, care, și în cele mai vitrege condiții, renasc, de la păsări care, în zborul lor, găsesc mereu drumul spre “acasă”, de la soarele care luminează și încălzește într-o repetitivitate care marchează zilele, anii, mileniile…" 

"De la natură ia măsura universalității și o așează pe pânză, de la om, pe cea a perenității, a timpului, Cronos, dar și ca “urmă din trecut”, și le dă formă – le modelează și le coace în cuptoarele pentru a conferi o secundă în plus vieții și fragilității.”

“Dacă în pictură figurativul este cel care reprezintă cheia de interpretare, în ceramică creativitatea este mult mai debordantă. Atât la seriile de pixide, cât și la cele ale vaselor înflorite sau ale destinelor, Mihaela Cocheci contrapune fragilității ceramicii pe cea a rigorii tematice și cromatice. 

Lutul capătă voluptate în mâinile sale și se lasă modelat, perforat, glazurat, ars, astfel încât forma rezultată sfidează natura sa de pământ și tinde către cea de aer, printr-o aparență de diafan, de vaporos.”

Dacă în privința picturii pe pânză și a exponatelor din ceramică, arta Mihaela Cocheci este bine cunoscută publicului, pietrele pictate de ea au constituit o surpriză sau chiar un bonus oferit iubitorilor și susținătorilor artei sale.

În timp ce operele lui Roberto Rizzo folosesc iluzia optică pentru a crea replici realiste ale naturii, pietrele Mihaelei Cocheci sunt folosite ca niște mici pânze curbate impregnate cu viziunea sa artistică; peisaje, motive decorative, forme abstracte, unele semănând cu niște mandale minione și chiar imagini inspirate din desenele rupestre. Pare că lumea fotorealistă, omniprezentă al lui Rizzo este întoarsă exact pe dos de ondulismul evident (și patentat) al Mihaelei Cocheci, care și-a adaptat perfect temele la formele adeseori imperfecte ale pietrei.

Evenimentul a fost din nou ilustrat muzical cu multă măiestrie de către pianista Liana Ștefan de la Colegiul Național de Muzică "George Enescu" din București, care a oferit celor prezenți un micro-recital, reușind astfel să transpună privitorii în lumea complexă și deloc pe dos a artelor frumoase și prilejuind, probabil, un posibil răspuns în locul tăcerii hotărâte a prințului Mîșkin…

Expoziția poate fi vizitată la parterul Bibliotecii Naționale a României din București, până în data de 9 octombrie 2025.

 

Arta Mihaelei Cocheci, între Chronos și Khairos

 

Chronos!... Zeul Timp, care ne devorează implacabil pe toți!... Cel care ne stabilește programele și pe care îl măsurăm necontenit cu ajutorul ceasurilor dar și al perioadelor calendaristice, în egală măsură.

Dar pe lângă Chronos, grecii antici mai foloseau o personificare a timpului: Khairos!

Și dacă Chronos e timpul care ne înconjoară, în scurgerea lui eternă, Khairos e timpul care ne este dat pentru a-l înnobila cu creativitatea noastră.

Exact aceste trăiri ale noastre, între Chronos și Khairos, constituie de altfel și tema celei mai recente expoziții de pictură și ceramică pe care artista Mihaela Cocheci a vernisat-o în seara de 29 mai 2024, la Biblioteca Națională a României din București.

La debutul evenimentului, criticul de artă Marius Tița, ca la fiecare vernisaj al Mihaelei Cocheci, a amintit și a tălmăcit pentru numeroasa asistență câteva repere și idei despre arta sa și despre migrarea ei de la pictura simplă dar plină de lumină și culoare, la diversitatea și minuțiozitatea lucrărilor sale de ceramică.

Evenimentul a fost înnobilat și de un micro-recital pianistic susținut de Liana Ștefan de la Colegiul Național de Muzică "George Enescu" din București.

În expoziția formată din aproximativ 41 de tablouri și 37 de lucrări de ceramică, privitorul intră de-a dreptul într-un univers paralel, plin de lumină, culoare și mai ales formă.

Un univers plin de substanță în care Tatăl-Timp, atotcuprinzător și implacabil este prezent în absolut fiecare aspect al vieții noastre.

Un univers populat de noi, oamenii-picături, puși în fața tuturor elementelor naturale care ne înconjoară și care ne subliniază mereu efemeritatea dar și unicitatea surprinzătoare în toate formele ei:

de la animale mai mult sau mai puțin fantastice la arbori multi-ancestrali și de la elemente cosmologice la peisaje...

Expoziția poate fi vizitată până în data de 9 iunie 2024.

Invitație la "Solaritate"

"Unii pictori preschimbă soarele într-o pată galbenă, alţii schimbă o pată galbenă în soare", considera Pablo Picasso, în vreme ce J.M. Barrie, “tatăl” lui Peter Pan, îi avertiza pe cei care ar fi dorit să-l asculte că "oamenii care aduc lumina soarelui în vieţile altora, nu pot să o ţină numai pentru ei”…

Oricare dintre citatele de mai sus pot constitui cu brio motto-ul celei mai recente expoziții de pictură, ceramică și mozaic al artistei plastice Mihaela Cocheci, al cărei vernisaj s-a derulat ieri, 24 mai 2023, la Biblioteca Națională a României din București.

“Solaritate”! Acesta este, în mod surprinzător pentru unii, dar pe deplin așteptat pentru cei care cunosc deja arta Mihaelei Cocheci, titlul expoziției. 

Un cuvânt de negăsit în dicționarele limbii române, dar tradus cumva pentru mintea și sufletele privitorilor, exact de tablourile și lucrările expuse de artistă pe simezele expoziției.

Reunind peste 60 de lucrări în care Mihaela Cocheci îmbină cu succes pictura, ceramica și mozaicul, expoziția este caracterizată, ca de fiecare dată, de o explozie sublimă de culoare, forme și simboluri, încărcate de trăirile și gândirile artistei. 

În viziunea criticului de artă Marius Tița, care a făcut deschiderea expoziției, “Mihaela Cocheci nu este una dintre persoanele care se leapădă de hainele vechi, pentru a veni în fața noastră cu unele noi. Ea nu renunță la arta sa, care a consacrat-o, ci construiește peste aceasta, cu măiestrie, noi forme artistice, reușind să surprindă întotdeauna publicul prin forța și originalitatea de care dă dovadă de fiecare dată.”

 
 

La finalul evenimentului, doamna Mihaela Cocheci a mărturisit, ca la fiecare expoziție prezentată, cu multă modestie, emoție și bucurie aproape nestăvilite, ingredientul magic pus în fiecare dintre lucrările sale: căutarea și, de ce nu, aflarea sufletului uman; a căldurii pe care este în stare să o transmită, asemeni soarelui și a iubirii pe care o generează necondiționat față de oameni și față de arta pe care o duce la desăvârșire.

Expoziția aflată la parterul Bibliotecii Naționale a României, poate fi vizitată până la data de 04 iunie 2023.

  

Culori vietnameze pe simezele Bibliotecii Academiei Române

“Pictura este tăcerea minţii, muzica ochiului” scria Orhan Pamuk  în romanul său din 1998 „Mă numesc Roşu”, iar Jackson Pollock descria această artă drept  „o stare de a fi”. 

Și parafrazându-l pe Vincent van Gogh, se poate spune că artista Mihaela Cocheci își vizitează mai întâi operele, iar apoi își pictează vizitele. Și pe pânză, iar mai nou și pe ceramică.

Exact acesta este sentimentul care te pătrunde privind expoziția de pictură și porțelan pictat „Vietnam în culoare” semnat de Mihaela Cocheci, al cărei vernisaj a fost găzduit marți seară, 29 octombrie 2019, de către Biblioteca Academiei Române din București.

După o scurtă introducere făcută de către dl. Mihai Costin în calitate de gazdă a expoziției, criticul de artă Marius Tița, a tălmăcit publicului câteva gânduri despre arta Mihaelei Cocheci și despre “jurnalele ei de călătorie” în care ne angrenează și pe noi, privitorii, de fiecare dată. 

„Culoarea este dominantă într-o pictură. Mihaela este clar o stăpână a culorii... Ea găsește peisajul, găsește culoarea, oamenii, viața și specificul acestor locuri. Găsește Pământul. De 3 ani, Stăpâna Culorilor lucrează în pământuri; face ceramică. S-a dus la școală, nu să-nvețe să picteze, ci să modeleze. Dacă a simțit de multe ori, pe pânză, că vrea să iasă din această dimensiune 2D și să meargă pe un 3D, vrea să întoarcă pasta mai mult decât îi permite paleta... Ea nu pune cu ură sau cu intensitate. Cu subtilitate, construiește toată această expresie puternică. Asta este dovada unei creații artistice puternice; subtilitatea exprimării. Și regăsim totul în culori și în formă.”

Organizat și de această dată într-un spațiu deosebit, evenimentul a beneficiat și de prezența Excelenţei Sale Dl. Dang Tran Phong, Ambasadorul Republicii Socialiste Vietnam în România, care şi-a exprimat onoarea, plăcerea şi bucuria cu care a  participat la acest vernisaj.

În cele aproximativ 60 de tablouri prezentate de Mihaela Cocheci “descoperim această formulă a exotismului care este natura, oamenii, istoria, templele pe care le putem vedea în Vietnam și care sunt puse, iată, în actualitate.”

La final, ca de obicei, cu multă emoţie şi bucurie în glas şi în ochi, şi binențeles cu multă modestie, doamna Mihaela Cocheci, inspiratoarea acestor minunate călătorii pe pânză, a împărtăşit din nou invitaţilor săi ingredientele secrete ale succesului pe care l-a cunoscut cu fiecare expoziţie, de-alungul anilor : dorința sa nestăvilită de a călători și de a cunoaște lumea înconjurătoare, de a-i observa întotdeauna atât frumusețea cât și nevoile, esențele sale cele mai ascunse și, nu în ultimul rând, iubirea pe care o poartă pentru oameni în special.

„Este pentru prima dată când prezint porțelan pictat cu imagini din Vietnam. Și, așa cum spune latinul, finis coronat opus, sfârșitul încununează opera, voi nu sunteți cei din urmă, voi sunteți cei dintâi. Sunteți coloana mea vertebrală, sunteți inima mea, și dacă voi nu ați fi, eu n-aș mai avea rost ca artist.”

Călătorie prin Cosmos... cu ajutorul picturii

Space: the final frontier; celebrul anunț ce deschidea episoadele serialului Star Trek, difuzat și în România la începutul anilor ’90, sintetizează modalitatea omenească de organizare a percepţiei, relevându-ne cele două forme pure ale tuturor intuiţiilor noastre. Nu putem gândi lumea în afara acestor coordonate definitorii. Așa cum remarca Stephen Hawking în 1988, în a sa “Scurtă istorie a timpului”, “Dacă vom descoperi vreodată o teorie completă și inatacabilă de la început la sfârșit, aceasta va deveni triumful suprem al rațiunii umane, pentru că din acel moment vom cunoaște cum funcționează mintea lui Dumnezeu”.

Aceasta este și  ideea cea mai pregnantă a ultimei expoziții de pictură a doamnei Mihaela Cocheci, vernisată în seara de joi, 2 aprilie 2015, la Sala Constantin Brâncuși a Palatului Parlamentului, din strada Izvor nr. 2-4.

Organizat într-un spațiu extrem de generos, evenimentul a debutat cu o scurtă introducere făcută de către dl. Mihai Costin în calitate de gazdă a expoziției.

Curatorul expoziției, a fost și de această dată criticul de artă Marius Tița, care a împărtășit publicului câteva reflecții despre arta Mihaelei Cocheci și despre “motorul” care o împinge în aceste călătorii fantastice, în care de fiecare dată ne ia ca martori.

“Din aceste călătorii” remarca domnul Marius Tița, “în agenda de călător inițiat sunt o serie de mesaje pe care le regăsim unde vreți dumneavoastră; în marile scrieri ale orientului, în marile imagini ale orientului, în marile alegorii, inclusiv grafice. Orientul ne trimite prin simple mișcări grafice, senzații, atmosfere, înțelegeri, în simple descrieri, în simple tușe care ar trebui ă fie litere, ideografic până la urmă, cărora artista le acordă un sens prorpiu, o interpretare proprie, o construcție proprie.” 

“Sunt forme scoase atât din elementul celular, sunt universuri și infinituri care copiază celula, atomul...” ne dezvăluie dl. Tița. 

Copleșită și  de această dată de emoțiile și bucuria reîntâlnirii cu publicul, Mihaela Cocheci a transmis mulțumiri celor prezenți, accentuând:

“Vă spun un mare adevăr: voi sunteți de fapt muza mea! În momentul în care lucrez absolut orice pânză, vă am în sufletul meu. Am pictat toată expoziția gândindu-mă la următoarea frază din rugăciunea Tatăl Nostru: Precum în cer, așa și pe Pământ! Și atunci, am încercat să realizez tablourile acestea gândindu-mă permanent că așa cum este acolo, trebuie să fie și aici sau așa cum este aici, trebuie să fie și acolo.”

Expoziția care reunește 42 de tablouri, introduce privitorul, nu într-o singură lume, ci într-un întreg univers, plin de astre, planete, stele, quasari și multe alte înfățișări surprinzătoare din cosmologia cunoscută și totuși nebănuită a lumii. Toate, caracterizate până la cea mai mica tușă, de formă, culoare dar, mai presus de orice, de sentimentul comunicării elementare cu natura și cu universul în care trăim. De altfel, chiar autoarea lucrărilor a dorit prin această expoziție să aducă “un omagiu TIMPULUI care ne ajută să înțelegem mai bine SPAȚIUL, vital - existențial!”.

Detaliile de cea mai mare finețe ale fiecărei pânze, culorile care dau fiecărui tablou o notă distinctă dar totuși unitară cu întreaga temă, formele extrem de recognoscibile și totodată pline de inedit au puterea de a oferi cu adevărat acea evadare în fantastic dorită de multe ori de fiecare om, prizonier al vieții cotidiene. 

Teleportarea este evidentă cu fiecare imagine în parte, deoarece spiritul este eliberat și transportat direct în centrul celor mai surprinzătoare peisaje, punându-l în fața evidenței: acum ești pe o planetă fruct, mai departe te vei găsi în fața unei galaxii floare, apoi asiști pe viu fie la explozia unui quasar sau ești pe cale să fii atras în roșul deplin al unui soare muribund.

Ondulismul, curentul creat chiar de Mihaela Cocheci își găsește prin această expoziție una dintre cele mai elocvente expresii, prin geometria fiecărei imagini. 

Universurile paralele, spiralele temporale își pierd orice umbră de dubiu, înfățișându-se privirilor în cele mai neașteptate momente, îngăduind astfel martorilor nașterea amintirii, crearea memoriei la care se face apel tot mai des, purtând omul într-o continuă călătorie prin timpul-spațiu.

După cum spuneam și cu prilejul altor expoziții ale Mihaelei Cocheci, fiecare lucrare este o invitație la apropiere decentă, la o tacită dar totală comunicare cu propriile gânduri și la surpriza temei, a culorii care conduce treptat şi umple sufletele de luminile vii pe care numai soarele și în definitiv toate stelele cosmosului le pot dărui.

Expoziția poate fi vizitată până în ziua de 30 aprilie 2015 inclusiv, între orele 10 și 17.

Bogdan Butariu, 06.04.2015