Oare cum putem aborda arta, noi, oamenii secolului XXI? Oare cum se mai poate simţi artistul implicat în problemele ridicate de creaţia sa? Arta şi artistul însuşi, rămâne doar o simplă curiozitate de "erudit" sau ne apare drept o realizare eternă? Iată câteva întrebări pe care mi le pun la începutul unui nou blog consacrat artiştilor lumii.
Vă invit, aşadar, să pătrundem în lumea artelor plastice, a muzicii, a teatrului şi a filmului, pentru a ne aminti sau cunoaşte pe cei care le-au creat.
Deşi s-au scris
sute de tomuri despre opera şi viaţa celui mai emblematic poet al românilor,
Mihai Eminescu este, din nefericire, unul dintre cei mai controversaţi şi, în
mod nedrept, neştiuţi poeţi din literatura noastră. Pentru că, în ciuda
aparentei popularizări atât din şcoli, cât şi din presa culturală, tot mai
puţini români îţi pot recita pe de rost, cu mare plăcere, o strofă din creaţia
marelui poet naţional. Pe de-o parte, în şcoli studiul operei sale este, se
ştie, obligatorie, fără să existe însă nici un demers de a atrage gustul
copiilor către poezie şi către Eminescu. Totul este pură obligaţie; pentru
notă. Iar ce e obligatoriu, de multe ori atrage repulsia sau dacă nu, măcar un
sentiment de respingere.
Pe de altă parte, acasă, copiii sunt bombardaţi din toate direcţiile cu altfel de informaţii: "Mami, dar de ce să citesc Eminescu, că am văzut la televizor că a fost bolnav! A fost internat la...". Adevărul, deh!... Primele cadouri din viaţa noastră sunt, desigur, puşti, pistoale sau truse de fard şi maşini de cusut, nicidecum o simplă carte de poezie. Şi nici măcar nu mai contează cine anume poartă vina (dacă o poartă!...) pentru această stare a lucrurilor.
De ce nu se mai spune faptul că Eminescu apare în literatura europeană drept ultimul mare poet romantic? De ce nu se mai arată faptul că acest mare poet a reuşit să păstreze în existenţa şi opera sa (mult prea titrate dar prea puţin cunoscute) conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici?
Dorind cu toată fiinţa lui un plan de viaţă superior etic şi artistic, căutậnd cu patos adevărul şi refuzậnd consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat într-un conflict permanent cu lumea vremii sale, din cauza nonconformismului, a sincerităţii în faptele de viaţă şi a înălţimii de gậndire.
Şi îmi place să cred că prin mediatizarea mai intensă a poeziilor sale, vom reuşi să oprim acel conflict, ce pare să se fi extins şi la lumea vremii noastre.
